Tehnicianul noii echipe de handbal feminin a Galaţiului dezvăluie într-un interviu incitant care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru un final de sezon fără emoţii şi planul pe termen lung pentru revenirea printre participantele în cupele europene
Campionatul Ligii Naţionale feminine este întrerupt până în luna ianuarie a anului viitor, moment pe care antrenoarea Alexandrina Soare îl aştepta încă dinaintea începerii sezonului pentru a pune la punct ceea ce nu a apucat să facă în vară, în special la capitolul pregătire fizică. De joi, pentru o săptămână, echipa gălăţeană se află într-un cantonament montan, la Predeal. Reamintim, HC Danubius a preluat locul fostului HC Oţelul, însă au rămas puţine dintre jucătoarele din sezonul precedent, iar lotul a fost completat abia în zilele premergătoare startului. Deşi nu se miza pe vreun punct până în acest moment, s-a reuşit o victorie suprinzătoare contra celor de la Corona Braşov şi un egal în deplasare, la Ploieşti, bilanţ cu care se află pe locul 9, înaintea formaţiilor din Craiova şi Ploieşti.
- Cum vă apreciaţi bilanţul acestei prime etape din viaţa noii echipe a Galaţiului?
- Sunt mulţumită! Sincer, nici nu mă aşteptam să acumulăm trei puncte până la acest moment. Obiectiv vorbind, noi ne gândeam că abia din ianuarie 2013, după o perioadă de pregătire fizică în această pauză competiţională, după ce plusăm şi la omogenizare şi mai aducem câteva jucătoare, vom obţine câteva puncte. Rezultatele cu Braşovul şi Ploieştiul au fost nesperate şi ne dau multă încredere.
- Victoria asupra Braşovului a fost una de poveste. Care a fost secretul succesului?
- Noi am pregătit meciul în cele mai mici detalii. Singura jucătoare pe care nu am văzut-o, pentru că nu apărea în meciurile pe care le-am vizionat, a fost interul stânga Predoi, care ne-a şi surprins pe final. Secretul a fost că două săptămâni am pregătit acel meci, luat bucăţică cu bucăţică, fiecare jucătoare, post pe post. Noi am dictat şi ritmul şi tactica la acea confruntare.
- Pauză de iarnă găseşte Danubiusul pe poziţia 9, cu trei puncte? Era loc de mai bine?
- Nu intrau în calcul aceste rezultate, dar nici nu trebuie să ne gândim că am rezolvat campionatul. Acum, trebuie să privim spre meciurile care ne-ar ajuta şi pe care le putem câştiga. De exemplu, avem prima etapă acasă cu Oltchimul, în ianuarie. Te gândeşti doar să joci bine şi să capeţi un pic de curaj pentru ce ne aşteaptă, pentru că urmează un meci cu Baia Mare. Nimic nu e rezolvat până în ultima etapă a campionatului. În plus, adversarele noastre directe se întăresc şi ele pentru continuarea campionatului.
- Danubius s-a comportat mai mult decât onorabil în dubla europeană cu Bera Bera, din Cupa Cupelor. Dacă returul nu s-ar fi jucat tot în Spania, ci la Galaţi, ar fi fost posibilă calificarea?
- Puteam la fel de bine să pierdem prima manşă la o diferenţă foarte mare şi apoi nu ne mai gândeam că, dacă disputam returul la Galaţi, ne-am fi calificat. Dar după cum au decurs jocurile, cred că ne puteam califica, pentru că Bera Bera nu mai e ce a fost şi le-am pus probleme chiar dacă nu am jucat extraordinar de bine, am făcut foarte multe greşeli.
Danubius, platformă spre echipele naţionale
- Care vă este ţinta pentru a doua partea a sezonului?
- Pentru campionatul în curs obiectivul este clar: salvarea de la retrogradare. De la meci meci sper să se vadă o îmbunătăţire a jocului echipei. De asemenea, îmi doresc foarte mult să se înregistreze o creştere şi individuală, pentru că aproape toate sunt jucătoare tinere. Deja cele două care sunt în naţionala Ucrainei (n.r. – Glibko şi Burlachenko) au explodat la Galaţi. De exemplu, Iaroslava Burlachenko, care are doar 20 de ani, nu a mai fost niciodată la echipa naţională a Ucrainei până la acest campionat european care e în curs de desfăşurare. Cred că şi dintre celelalte jucătoare, măcar una ar putea ajunge în vizorul selecţionerului Gheorghe Tadici.
- Vor mai veni jucătoare noi la echipă până în ianuarie?
- Ne mai trebuie obligatoriu două handbaliste la linia de 9 metri, pentru a putea sta liniştiţi şi să ne gândim din start că vom câştiga câteva meciuri acasă. Cu toate că s-a accidentat şi extrema stânga, Mirabela Cricleviţ, acolo o avem pe Delia Mărginean şi mai putem improviza.
„Nu o să stăm an de an cu grija retrogradării”
- După acest sezon de tranziţie, cum vedeti viitorul Danubiusului?
- Nu o să stăm an de an cu obiectiv evitarea retrogradării. Problema este dacă ai cu ce şi de unde să transferi jucătoare, pentru că e dificil doar să creşti handbaliste tinere şi să ai performanţe imediat. Dacă din punct de vedere financiar stai bine şi poti să aduci trei-patru jucătoare, într-un an sau doi schimbi obiectivul, trebuie să te gândeşti la un loc între primele cinci echipe, implicit cupele europene. Eu ca antrenor mereu mi-am propus un obiectiv rezonabil şi am realizat mai mult decât s-a dorit.
- Aţi fost prima femeie ca antrenor din handbalul românesc la nivel de primă ligă. Vă mai amintiţi cum aţi doborât prejudecăţile existente pe atunci?
- Tocmai mă reapucasem de jucat după trei ani de pauză, în care am avut două operaţii de rupturi totale de tendoane ahiliene şi în care făcusem primii paşi ca tehnician, ca secund. După două luni, a fost reziliat contractul antrenorului de atunci, Cornel Bădulescu. S-a încercat să se aducă un alt antrenor consacrat, dar fostul director general al Combinatului Siderurgic, Dumitru Nicolae, i-a spus preşedintelui echipei (n.r. – Săndel Soare, acum soţul Alexandrinei Soare) că, dacă tot are un antrenor secund care a stat atâta timp pe lângă un antrenor principal, să-l promoveze.
Peste ani, am fost cu Mariana Târcă la selecţionata B a României. Cred că nu are nicio legătură faptul că eşti femeie sau n-ar trebui să aibă.
- Care a fost cel mai important succes din carieră?
- Ca jucătoare, cele patru titluri de campioană la nivel de junioare, medalia de aur la Balcaniadă şi un loc aparte în sufletul meu îl are promovarea cu Oţelul în Divizia A. Ca antrenor, prima participare în cupele europene. Am luat echipa de pe locul zece, iar la sfârşitul sezonului ne-am calificat în cupele europene. O altă mare realizare a fost ce am reuşit cu echipa din Brăila.
„Meciurile le câştigă apărarea şi condiţia fizică”
- Sunteţi o antrenoare cu superstiţii?
- Ohoo, am o sută de superstiţii! Cea de bază este că înaintea unui meci nu dau nimic, nu plătesc nimic, orice s-ar întâmpla. Alta ar mai fi ţinuta mea vestimentară la meci. Dacă câştig un joc, nu mai schimb echipamentul.
- Un meci se câstigă cu apărarea sau atacul?
- Clar, cu apărarea, de aici pleacă tot. Apărarea este prima fază a atacului. În plus, meciurile se câştigă şi cu condiţia fizică.
- Ce preferaţi, jucătoare tinere sau experimentate?
- Şi una, şi alta. Cele experimentate îţi dau siguranţă, iar cele tinere trebuie să vină cu un plus de dorinţă şi ambiţie.
- Care sunt principiile după care trebuie să se ghideze o handbalistă?
- Munca, disciplina şi dorinţa de victorie! Talentul te ţine doi-trei ani.
