Deşi trăieşte la 300 de kilometri depărtare de Galaţi, George Nuţă se mândreşte că este de 20 de ani suporter al Oţelului * În 2011 şi-a lăsat baltă logodnica, de ziua acesteia, pentru a trăi pe viu bucuria câştigării Supercupei
Chiar dacă nu este un club de talia lui Manchester United, FC Barcelona sau Real Madrid, clubul gălăţean reuşeşte să adune mulţi fani inimoşi în toate colţurile ţării, ba chiar şi în afara graniţelor. După ce în cantonamentul din iarna trecută lotul Oţelului a fost vizitat de un fan turc, Can Ocakoglu, originar din Constanţa, un alt fan al roş-alb-albaştrilor din afara Galaţiului a impresionat prin ataşamentul său în ultimele deplasări de campionat ale trupei antrenate de Viorel Tănase.
George Nuţă (28 de ani) locuieşte în Târgovişte, oraş în care s-a şi născut, dar cu toate acestea se mândreşte că este un suporter al Oţelului de aproape 20 de ani. „M-am ataşat complet de Oţelul încă de când eram copil, atunci când părinţii mei mă duceau în perioada verii la ţară, în judeţul Galaţi. Când nu avea în grija cui să mă lase, unchiul meu m-a luat cu el la stadion la un meci al Oţelului şi de atunci mi-au rămas în suflet culorile roş-alb-albastre”, îşi începe povestea târgovişteanul oţelar.
„Tot oraşul meu ştie că-s cu Oţelul”
În ciuda faptului că locuieşte la mai bine de 300 de km de Galaţi, George este un fan împătimit, mergând să-şi susţine favoriţii la stadion foarte des, iar printre locuitorii din oraşul său este celebru cu a sa identitate de oţelar. „Când eram elev, plecam de la orele de curs pentru a-mi vedea favoriţii la televizor sau măcar să ascult la radio relatările de la faţa locului. Toată lumea din Târgovişte mă ştie că ţin cu Oţelul. La şcoală aveam toate caietele cu inscripţiile clubului, scara blocului e plină şi-acum cu însemnele roş-alb-albastre”, a precizat George.
Deloc surprinzător, mărturiseşte că cea mai frumoasă zi din viaţa sa a fost 15 mai 2011, atunci când Oţelul învingea pe FC Timişoara şi devenea, în premieră, campioana României. „Cea mai fericită zi din viaţa mea a fost pe 15 mai 2011, atunci când am câştigat campionatul. Am fost inclusiv la ultimul meci din acel campionat, la Ploieşti, cu Astra, pentru a mă bucura alături de echipă. Pe 17 iulie în acelaşi an, când am învins pe Steaua în Supercupă, era ziua logodnicei mele, dar am ţinut morţiş să plec la meci şi nu m-a mai putut opri”.
Deşi majoritatea oamenilor din Târgovişte nu-i înteleg pasiunea, George a precizat că-şi organizează tot ceea ce face în funcţie de programul Oţelului. La ultimele două partide disputate de Oţelul în deplasare, cu Dinamo şi Rapid, a fost prezent în galeria gălăţeană. „Orice meci al Oţelului la care pot să asist este o încântare de nedescris pentru mine”.
Fost coechipier cu Reghecampf
George a practicat sportul rege la un nivel destul de ridicat, fiind fost coleg cu mulţi dintre jucătorii ce au meciuri multe la nivelul Ligii I. „Am jucat la juniorii Chindiei Târgovişte, unde am prins şi trei meciuri la echipa mare. Am fost coleg cu o generaţie cunoscută de fotbalişti, printre care Reghecampf, actualul antrenor al Stelei, Gâlmencea sau Bălaşa. Am rămas prieten cu mulţi, printre care Nae Constantin, Măldărăşanu sau Octavian Grigore”, a spus George. „Apropo, Paraschiv e de la mine din judeţ”, a adăugat cu mândrie fanul Oţelului, referitor la favoritul său din echipa roş-alb-albaştrilor.
