Încă mai sunt atâtea păsări imprudente...
păsări de pene şi de ouă şi de cânt...
încă le văd şi le ascult: festina lente!
de ce alergi? zile şi nopţi încă mai sânt!
de ce te faci că te prefaci fără ruşine?
rămâi să stai aici, la noi, cu luna-n gât!
puţin mai multe-s cele care-s mai puţine!
mult mai puţine-s cele multe în urât!
rămâi aici, nu fi prudent, nu-ţi fie frică,
nu te juca în cheia cer când cheia sol
stă în pericol de rugină, când se strică
atâţia greieri! vrei să pleci fără obol
întru cădere şi-nălţare? vrei să piară
sămânţa noastră de uimire? până când
va să pricepi, festina lente, hai, coboară
în cheia jos... şi zi de suntem şi de sânt!