Puţinii oameni care mai prestează acolo se feresc să mai vorbească tranşant despre cât va mai dura până totul va fi gata: „poate o lună, maximum două”
Închisă acum 13 ani din cauza riscului de prăbuşire, Sala Sporturilor Dunărea încă nu este funcţională, deşi lucrările ar fi trebuit să fie finalizate încă de acum un an şi jumătate. Partea bună a lucrurilor este că s-a avansat foarte mult şi că este aproape imposibil ca mult aşteptatul eveniment al redeschiderii să nu se producă până la toamnă.
Aspectul general nu va fi mult diferit faţă de momentul în care s-a pus lacătul pe uşă, lucrându-se cu foarte mici excepţii pe acelaşi proiect ca la construcţia iniţială, de acum jumătate de secol. Doar scaunele multicolore din tribune dau senzaţia de altceva la o primă privire. Toate sunt montate, 1750 de bucăţi, mai rămân de pus fotoliile din sectorul VIP, mutat din zona de lângă teren imediat deasupra culoarului de acces ce desparte tribuna în două. Mai în ton cu vremurile actuale sunt doar ventiloconvectoarele din podea, ce înlocuiesc caloriferele din spatele porţilor. Eventual şi instalaţia de sonorizare, de tavan atârnând 16 boxe de câte 350 de watti.
Articolul poate fi citit în întregime, în exclusivitate, în ediţia tipărită a cotidianului „Viaţa liberă”. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din Galaţi, la preţul de 1,5 lei exemplarul. Abonamentul la ediţia tipărită a „Vieţii libere” costă 25 de lei pe lună în mediul urban şi 20 de lei pe lună în mediul rural.
