INTERVIU cu Ewald Lienen, antrenorul Oţelului: „Pasiunea, agresivitatea şi voinţa aduc victoriile"
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

INTERVIU cu Ewald Lienen, antrenorul Oţelului: „Pasiunea, agresivitatea şi voinţa aduc victoriile"
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Tehnicianul german spune că relaţia jucători – suporteri este esenţială pentru ca echipa să reînceapă să câştige * Partidele cu Corona şi U. Cluj le consideră „meciurile anului”, cruciale pentru viitorul Oţelului


Ewald Lienen (59 de ani) şi-a început cariera de antrenor la echipa secundă a celor de la MSV Duisburg, trecând apoi principal la prima formaţie. A mai antrenat apoi la Hansa Rostock, FC Koln, Tenerife, Moenchengladbach, Hannover, Panionios, TSV 1860 Munchen, Olympiakos şi Bielefeld. „Muncă făcută cu plăcere”, acesta este în opinia sa unul dintre ingredintele de bază din reţeta succesului.

 

- În România nu a fost niciodată un antrenor străin cu un „CV” ca al dumneavoastră, care aţi lucrat la echipe foarte cunoscute, astfel că venirea dumneavoastră la Galaţi a fost o surpriză pentru noi. Ce v-a determinat să acceptaţi oferta de a antrena la Oţelul?

- Am fost contactat şi mi s-a spus despre interesul pe care îl are Oţelul pentru mine. Primul lucru de care am fost interesat a fost să văd echipa. Aşa că am urmărit meciul Oţelului cu Botoşani pe internet. Am văzut jucătorii şi mi-am format o părere despre echipa: tehnică bună şi potenţial. E un aspect foarte important pentru mine pentru că nu aş semna niciodată cu o echipa fără să-i văd jocul. Al doilea lucru care a contat mult a fost o întâlnire în Bucureşti unde l-am cunoscut pe patron, Dan Adamescu, şi, bineînţeles, pe Narcis Răducan, omul cu care urma să lucrez în mod direct şi care mi-au lăsat o impresie foarte bună. De asemenea, când am venit la Galaţi i-am cunoscut pe Gabriel (n.r Viglianti), pe jucători şi pe Şumi (n.r. – Constantin Shumacher, antrenor secund), oameni tineri, la fel că asistentul meu, cu toţii profesionişti, plini de energie şi motivaţi, lucru care iarăşi m-a încântat. De-asemenea am primit informaţii încă de când eram în Bucureşti despre facilităţile pe care le are la dispoziţie clubul, aspect extrem de important pentru mine, căci am antrenat la cluburi unde condiţiile nu erau deloc bune. Îmi amintesc de prima mea zi în Grecia, la Atena, unde nu aveam un teren unde să ne antrenăm, dar la Galaţi condiţiile sunt foarte bune: avem la dispoziţie un centru de antrenament (baza „Zoltan David”), stadionul cu terenul secundar pentru antrenamente, teren sintetic, săli de forţă şi aşa mai departe. Jucătorii au unde să se odihnească între două antrenamente din aceeaşi zi (n.r. – minihotelul de la stadion), este foarte important ca între ele să nu trebuiască să trimit jucătorii acasă, iar lucrul acesta nu îl veţi întâlni nici în Bundesliga. Astfel că am acceptat să vin să antrenez la Galaţi, pentru că am dat peste oameni muncitori şi dedicaţi, iar Oţelul este un club foarte bine organizat.

- Ce părere aveţi despre Galaţi? Ce v-a impresionat?

-Sunt complet impresionat de Dunăre. Locuiesc într-un apartament exact lângă fluviu, la etajul opt. Când am intrat în el şi am văzut frumuseţea Dunării la Galaţi, am rămas uimit. Cunosc fluviul din partea de sud a Germaniei, dar acolo e mic, aici totul e altfel, extraordinar de frumos, pot vedea din apartament chiar şi vapoarele. În Germania, unde locuiesc, trebuie să traversez Rhinul ca să ajung la aeroport, dar în comparaţie cu Dunărea de la Galaţi, Rhinul e un râuleţ. Îmi doresc să văd Delta Dunării când o să am timp.

„Esenţial este să joci ce poţi, nu ce ţi-ai dori”

- Cam în cât timp credeţi că Oţelul va ajunge să joace fotbalul pe care-l vreţi dumneavoastră?                 

- În momentul de faţă ca şi pentru restul sezonului, cel mai important lucru este să adunăm puncte că să ieşim din subsolul clasamentului. Nu vreau să visez acum la unde am putea ajunge într-o zi, trebuie să ne concentrăm 100 % să ieşim din poziţiile de retrogradare şi să urcăm cât mai sus posibil. Despre fotbalul care-mi place mie… Dacă aş fi antrenor la echipe precum Barcelona, Bayern Munchen, Borusia sau alte echipe mari, m-aş duce la supermarket şi aş spune „Vreau jucătorul asta, jucătorul ăla şi-aşa mai departe…”, dar aici lucrurile nu sunt chiar atât de uşoare. La echipele mari, chiar dacă ai probleme în teren, având în vedere jucătorii mari de care dispui, tot poţi câştigă cu uşurinţă. Ceea ce vreau să spun este că cel mai bine e să joci cel mai bun fotbal pe care-l poate juca echipa, nu neapărat fotbalul pe care ţi-l doreşti. Ca antrenor trebuie să vezi care sunt punctele forte în echipă şi să iei decizii astfel încât să ai parte de victorii. Nu-i pot cere unui jucător ceva ce nu poate să facă. Trebuie să rămâi realist şi să găseşti cea mai bună modalitate de a juca pentru a câştiga. Pentru asta avem nevoie de foarte multă pasiune, agresivitate şi voinţă.

- Când credeţi că jucătorii Oţelului vor ajunge să joace la capacitate maximă?    

- Sper să se întâmple cât mai repede cu putinţă. Desigur, este un aspect pe care nu-l poţi schimbă în doar câteva săptămâni. Am stilul propriu de a-mi pregăti echipa şi influenţa mea se instalează în timp. Am venit la mijlocul sezonului, dar vor veni trei săptămâni de vacanţă după care am la dispoziţie şase săptămâni de pregătire, perioadă importantă. În momentul de faţă tot ce vreau este să găsim soluţia perfectă pentru a obţine puncte înainte de Crăciun.

Antrenorii şi suporterii determină atitudinea jucătorilor

- Credeţi că meciurile cu Corona şi U Cluj sunt mai importante decât cele două confruntări avute cu Steaua?

- Pentru a ieşi din subsolul clasamentului trebuie să tratăm fiecare meci care urmează ca şi cum ar fi o finală europeană. Am jucat cu Steaua, am dat ce aveam mai bun în acel moment, dar tot mai important este să învingi echipa care este exact lângă tine în clasament. Acestea sunt meciurile anului, cele împotriva adversarilor direcţi, Braşovul şi Clujul, şi implor suporterii să fie alături de noi. Avem nevoie de ei, iar victoria o putem obţine doar împreună. Fotbaliştii joacă pentru oameni. Dacă stadionul e gol, automat, din punct de vedere mintal, jucătorii au de suferit. Eşecurile de până acum nu au fost cauzate de lene. Ca fotbalist, când practic un joc ofensiv, creativ şi pierd mingea, singurul lucru la care trebuie să mă gândesc este să alerg să o recuperez, căci greşeli se pot întâmplă oricui. Problema e că nu pot juca ofensiv atunci când ştiu că, dacă am pierdut mingea, jumătate de stadion mă va huidui, aşa nu-mi voi mai asumă niciun risc. Atât antrenorii, cât şi suporterii trebuie să aibă mereu o atitudine pozitivă. Doar aşa şi atitudinea jucătorilor va rămâne pozitivă pe toată durata meciului şi doar aşa avem şanse să câştigăm. Vreau că jucătorii Oţelului să fie siguri pe ei şi puternici, iar pentru asta avem nevoie şi de ajutorul suporterilor.

 

Citit 3796 ori Ultima modificare Miercuri, 11 Decembrie 2013 10:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.