* Fetele provin dintr-o familie numeroasă, cu zece copii * Părinţii au practicat mai multe discipline sportive, mama fiind „vinovată” de legitimarea lor la clubul roş-alb-albastru * Mândri de fiicele lor, cei doi vin la stadion, meci de meci, pentru a le încuraja
Începuturile acestei istorioare s-au petrecut în vara acestui an, când la FC Oţelul s-au pus bazele unei echipe feminine de fotbal. Proiectul aparţine federaţiei de specialitate, care şi-a îndreptat atenţia spre Galaţi – un oraş cu un puternic potenţial feminin – în care era foarte posibil să ia naştere o astfel de grupare. Şi presupunerile s-au adeverit, Oţelul devenind o formaţie apreciată şi respectată în cel de-al doilea eşalon. Între zecile de fete care au trecut prin „sita” lui Ion Morohai, antrenorul noii grupări, au fost şi cele ale familiei Ivan, din Smârdan. Nu una, nu două, ci patru. Toate au trecut de selecţie şi au devenit jucătoare de bază sub culorile FC Oţelul.
Mai bune ca băieţii, în curtea şcolii
Vestea a făcut înconjurul ţării, nu se mai întâlnise şi auzise despre un astfel de caz, unic în istoria fotbalului românesc şi extrem de rar în cel feminin din întreaga lume. Acest lucru a fost posibil, întrucât cele patru provin dintr-o familie numeroasă, cu zece copii, dintre care nu mai puţin de opt fete!
Pasiunea pentru mişcare, pentru sport, vine de la părinţii lor. Tatăl, Toma Ivan (49 ani) a făcut lupte, box şi rugby, iar mama (Elena Ivan, 45 de ani) a practicat gimnastica şi patinajul artistic. „Dacă ar fi existat echipă de fotbal pe vremea mea, cu siguranţă că aş fi făcut şi fotbal”, se destăinuie doamna Elena. De altfel, mama le-a îndrumat să meargă la Oţelul, când a aflat de acţiunile de selecţie. „Noi jucam des în curtea şcolii alături de băieţi şi nu eram deloc mai prejos decât ei. Mama a aflat de pe internet de selecţia de la Oţelul, ne-a sugerat să încercă şi iată-ne toate patru în echipă”, a povestit junioarea Elena Ivan, considerată de surorile ei cea mai talentată dintre ele. „În scurt timp, Elena va ajunge la echipa naţională”, le-a completat antrenorul Morohai.
Valentina, Elena, Irina, Alexandra...
Acestea sunt numele celor patru. Valentina are doar 14 ani şi este elevă în clasa a VII-a la Liceul Sportiv. A învăţat să joace fotbal alături de băieţii din comună, unde nu se dădea niciodată bătută. Chiar dacă fusese cooptată în lotul Oţelului, a trebuit să aştepte ceva vreme pentru a putea juca într-un meci oficial, deoarece nu împlinise încă 14 ani, vârsta obligatorie pentru a evolua într-o echipă de senioare. Elena şi Irina au 15, respectiv 17 ani, în timp ce Alexandra a împlinit 22. Aceasta din urmă a mai cochetat o vreme cu fotbalul şi în Spania, acolo unde trăieşte una dintre surorile mai mari. Un lucru inedit s-a petrecut în meciul de Cupă, de la sfârşitul lunii trecute, când în repriza a doua în teren s-au aflat simultan toate cele patru surori, o altă situaţie nemaiîntâlnită până acum în fotbalul românesc.
Fratele, rugbist la Colegiul „Traian Vuia”
Patru dintre membrii familiei Ivan s-au instruit sau sunt acum elevi ai Colegiului Tehnic „Traian Vuia”. Debutul a fost al celei mai mari dintre fotbaliste, Alexandra, deja absolventă. Acum, studiază la acest colegiu Elena (clasa a IX-a) şi Irina (clasa a XI-a). Cele două sunt eleve silitoare, întocmai cum o fac şi pe terenul de fotbal, încercând să îmbine armonios fotbalul cu învăţătura. Mai mult, unul dintre cei doi băieţi, Alexandru, este elev în clasa a X-a şi este rugbist în echipa de juniori de la „Traian Vuia”. De altfel, unul dintre antrenorii săi, Viorel Secuianu, ne-a spus că anul viitor, când Galaţiul va găzdui finala Olimpiadei Sportului Şcolar la rugby, în competiţia echipelor mixte şi-ar dori ca Irina să fie coechipieră cu fratele său.
Părinţii familiei Ivan sunt gălăţeni get-beget şi au locuit la bloc în cartierul „I.C.Frimu”, iar creşterea numerică a membrilor familiei i-a determinat să se mute la „casă”. Astfel, au devenit printre cei mai cunoscuţi locuitori ai comunei Smârdan, iar la meciurile fetelor o mică galerie provine din această localitate.
