Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
1 comentariu

După zile întregi în care a fost imposibilă comunicarea cu alpiniştii din echipa Everest România, după ce au coborât în Tabăra de Bază Chineză (5.200 metri) aceştia au transmis un e-mail în care relatează ce a însemnat ascensiunea finală pentru Adrian Fako, Tiberiu Pintilie şi cei doi şerpaşi: Lhakpa şi Lopsang. Adi Fako a povestit experienţă trăită pe cel mai înalt munte al planetei, fiecare moment important fiind însoţit de fotografii superbe, extrem de elocvente:

„La 7050m, în T1 (n.r. - tabăra superioară 1 – 7050 m.), entuziaşti că am urcat repede şi a două zi urma să continuăm mai sus. Deja avem pe noi costumele de puf, iar noaptea dormim în sacii subţiri şi uşori, fără fermoare, pe care îi îmbrăcăm peste costume”.  FOTO – Tibi (stânga) şi Adi)

 

„Pe 23 mai îi putem distinge pe chinezii care montează corzile pe vârf. Totul este bine, urcăm direct la 7900m, la capătul de sus al taberei 2. De acolo vom pleca spre vârf, fără a ne mai opri la 8300 m. în tabăra 3. Vânt puternic, însă ne mişcăm cu talent în sus. Mai greu cu mănuşile de puf pe stâncă…”

 

„După o oră de somn, hidratare şi mâncare de expediţie rehidratată cu zăpadă topită, ieşim din cort pentru a ne monta oxigenul pentru vârf. Este ora 18:00, 24 mai. Patru butelii de oxigen fiecare în total, mai mult decât suficient că să ajungem sus şi înapoi în siguranţă. Lhakpa montează masca lui Tibi pe o butelie. Manşonul de legătură scapă, furtunul începe să se zbată violent în timp ce gazul preţios se pierde în câteva secunde. Rămânem sideraţi când, încercând şi la celelalte măşti, se întâmplă acelaşi lucru la încă una (Lhakpa). Ne chinuim în frig şi vânt să le montăm şi reuşim să pierdem cam jumătate din cele patru butelii, enorm. Până la urmă reuşim să ne montăm oxigenul, însă ce să facem acum? Cu două manşoane compromise şi încă două foarte posibil să se deterioreze, nu putem urca.

Lhakpa vrea să coborâm urgent, noi nu vrem să cedăm. Hotărâm să dormim cu buteliile pe jumătate, care la presiune mai mică nu rup mansoanele de la măşti. Vom vedea a două zi ce vom face, pe 25 mai e încă vreme bună. Dacă se întâmplă ceva şi scapă gaz în timpul nopţii suntem “doar” la 7900, e începutul “zonei morţii”, vom supravieţui.”