Proiectul “Care este Everestul tău?”, din care a făcut parte această expediţie, a fost gândit ca o iniţiativă educaţională pentru orientarea şi susţinerea tinerilor în demersul lor de a-şi identifica resursele şi abilităţile de care au nevoie pentru a-şi atinge ţelul în viaţă. Ieri seară, Tiberiu Pintilie s-a întâlnit cu tinerii gălăţeni, la Biblioteca „V.A. Urechia”, unde a susţinut o prezentare a „călătoriei spre autocunoaştere şi dezvoltare personală” din Himalaya.
“A fost o prezentare inedită prentru o instituţie publică, de cultură. O prezentare care ar trebui să între în cotidianul activităţii unor astfel de instituţii. O prezentare pentru suflet, a hobby-urilor, care ne-a arătat cum putem să ne depăşim limitele”, ne-a declarat Geta Eftimie, director adjunct a Bibliotecii “V.A.Urechia” şi în acelaşi timp membră Asociaţiei Mecanturist.
“Muntele este o filozofie, o cultură şi o etică. Eu aparţin vârstei când în tinereţea mea, pe munte umblau puţini oameni, dar de calitate. Sigur că a vorbi de munte e una, a vorbi deHimalayae alta. Cel mai greu lucru este să stabileşti momentul oportun în care imposibilul devine risc nejustificat. Pentru noi e un privilegiu că un gălăţean face acest sport, extrem. Azi am asistat la un moment deosebit şi fericit, avându-l aici, printre noi”, a declarat Nicolae Bacalbaşa, preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi.
“Tiberiu ne-a propus astăzi o întrebare. Care ne este Everestul? Noi încercăm să răspundem în fiecare zi: el poate să fie Tutuiatu, la 20 de km peste Dunăre... Poate să fie Moldoveanu, sau Omu, sau alţi munţi din ţară, unde am organizat aproape 200 de urcări de când funcţionează grupul, care are acum 80 de membri. Nu este doar un Everest fix, ci şi unul spiritual. Muntele alege oamenii, nu invers, căci să alegi să faci ceva greu, fără să ai satisfacţii materiale, înseamnă că trebuie să fi o persoană aleasă. Mecanturiştii sunt acest gen de oameni, care încearcă la rândul lor să atragă din ce în ce mai multe persoane din Galaţi, să aleagă muntele, spiritualitatea, să aleagă o Românie cinstită şi corectă, a completat Eduard Munteanu, membru al Asociaţiei Mecanturist.
“Diploma de excelenţă primită astăzi , este a doua din partea gălăţenilor, iar acest lucru mă face să mă simt mândru că sunt de aici, că sunt român. Diploma aduce şi responsabilitate, pentru că ce scrie aici – Excelenţă - este un lucru mare”, a spus, emoţionat alpinistul Tiberiu Pintilie, în faţa publicului.
„ E important ce laşi în urma ta”
- Care au fost motivele care te-au determinat să visezi la „Everestul” tău?
- Două lucruri majore m-au făcut să visez la „Everestul” meu; în primul rând, eu am mai urcat cu această echipă la înălţimi de peste 7.000 de metri şi atunci am realizat că putem mai mult, că vrem mai mult. Apoi, pentru mine a fost foarte straniu să aflu că nicio altă expediţie românească nu şi-a retrăit experienţa, ceea ce m-a făcut şi mai mult să îmi doresc să fac acest lucru, şi astfel a luat naştere ideea proiectului. Dar proiectul este văzut prin prisma unui pachet cu mai multe componente: de ambasadori ai României, de educaţie – căci am putut să creez o dorinţă spre ceva ideatic, în fond fiecare avem Everestul nostru, totul este să fim deschişi lui, iar cea de-a treia componentă a fost ascensiunea Everestului, în sine.
„Atitudine, nu altitudine”
- Cum şi în cât timp ai făcut rost de finanţare?
- Iniţial, expediţia ar fi trebuit să se deruleze anul trecut, dar a fost amânată pentru că nu am avut finanţare suficientă. Am dorit să sărbătorim zece ani de la prima expediţie integral românească şi să mergem pe urmele ei, dar am fost nevoiţi să mai alergăm un an pentru a aduna fonduri suficiente. Gândurile de susţinere de acasă, ale gălăţenilor mei, îmi dau întotdeauna energia necesară pentru a reuşi. Atitudinea învinge altitudinea.
Bucurie şi frustrare, un amalgam de simţuri”
- Ce ai simţit acolo, la 8.650 de metri deasupra lumii?
- M-am simţit bine că am ajuns în acel punct, ştiind câţi îmi urmăreau ascensiunea, dar şi puţin frustrat că nu am reuşit să-mi ating obiectivul. M-am simţit mic, deşi eram deasupra tuturor, dar am realizat că <<Everestul meu>> era de fapt să ajung, întreg, înapoi acasă. Am fost suficient de cerebrali ca să luăm decizia corectă şi să ne oprim la „doar” 8.650. Acum „Everestul” meu este să cuceresc vârful Pobeda (7.435 m), pentru care sunt pregătit, atât fizic, cât mai ales psihic.
***
Gălăţeanul Tiberiu Pintilie şi prietenul său Adrian Fako şi-au oprit ascensiunea la doar 200 de metri de vârful Everest, la timp pentru a nu-şi risca viaţa şi a o salva pe cea a unuia dintre cei doi şerpaşi care-i însoţeau. Timp de patru zile, în timpul ascensiunii spre Everest, cel mai înalt loc din lume (8.848 metri), cei doi membri ai expediţiei "Everest România", care începuseră ascensiunea spre vârf, nu au mai putut comunica (de când erau la 7.900 metri) şi nimeni nu a ştiut dacă au atins vârful şi mai ales dacă erau sau nu teferi.
