De la un an la altul, modul prin care echipa de fotbal Oţelul Galaţi reuşeşte să supravieţuiască devine subiect de dezbatere în mass-media. În 2010, pe 3 august, „Viaţa liberă” publica un articol în care era tratat subiectul echipelor de fotbal din primul eşalon aflate pe buza gropii. Printre acestea se regăsea şi Oţelul Galaţi.
În acel articol, intitulat „Oţelul nu va muri!”, era evidenţiat faptul că echipa locală traversa o situaţie de criză pentru că, dincolo de cheltuielile curente, aproximativ 700.000 de euro au fost suportate din propriul buget şi cu plata pe loc pentru instalaţia de nocturnă. Cu toate acestea, clubul reuşise să semneze un contract de reclamă pe un an de zile cu o companie farmaceutică, lucru care a însemnat, într-un fel, o gură de oxigen.
La un an de zile de atunci, putem spune fără a greşi că echipa de fotbal Oţelul strănută încă a boală financiară, deşi a reuşit performanţa uluitoare de a câştiga campionatul intern şi va juca direct în grupele Ligii Campionilor.
Deşi nu vorbim despre o criză devastatoare iminentă, despre un uragan, relaţiile dintre echipă şi principalul finanţator, combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, sunt din ce în ce mai sensibile şi s-ar putea stinge în următorii ani.
Mai precis, directorul general al Combinatului a avertizat în ultima vreme de mai multe ori că Oţelul trebuie să îşi găsească urgent un finanţator, un investitor interesat de fotbal, în condiţiile în care prioritatea grupului care deţine combinatul siderurgic de la Galaţi este de a produce oţel şi nu de a susţine activităţi sportive, chit că vorbim despre performanţe pe care puţine echipe de fotbal din lume le pot atinge.
Iată cum de la un an la celălalt sunt reluate public variaţiuni ale aceleiaşi teme, iar lucrurile devin din ce în ce mai serioase atunci când aducem în discuţie relaţia dintre echipă şi societatea pe acţiuni de sub aripa Combinatului, care coordonează activitatea clubului.
Ar trebui însă remarcat şi că această echipă se numeşte Oţelul, nu Fusul sau Lotca şi este reprezentativă pentru comunitate şi preocupările sale. Chiar dacă prin rapoartele economice seci se pot rezolva dintr-o tăietură de creion această relaţii dintre Oţelul şi combinatul siderurgic, poate că anumite asumări şi răspunderi nu ar trebui ignorate cu atâta seninătate.
