Când făptura Superbolă din ziarul/rubrica de ieri a părăsit magazinul doamnei Iulia de pe stradela Frunzei, n-am rezistat tentaţiei de a mă uita după ea! De a mă uita lung, năucit, convins de Adevărul rostit de poetul Ioanid Romanescu: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Sigur că da! M-am uitat lung şi vrăjit şi blocat...şi subiect de discuţie între alde gură-cască la fotbal, la motociclete, la novele televizate şi la limuzine, adică nişte cvasi/ana ...

De-un timp (ne)tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul (ne)mărginit şi gratis al întâmplării sale... şi-aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară, aşa, ca (ne)păsarea slăvită-n catedrale, aşa, ca (ne)simţirea trăită-ntâia oară, aşa, ca o iubire care n-a vrut să plece şi-(mi) spune că regina-i de-ajuns cu mat la rege!   De-un timp (ne)tot, sunt rege-al blestemăţiei care-şi întâmpină regina cu-onoruri triumfale, care-şi cultivă viaţa la rădăcina morţi ...

Din când în când, cam de câteva ori într-o viaţă lungă sau scurtă sau bună sau rea sau grea sau uşoară sau seacă sau plină sau...mi se întâmplă să întâlnesc, să mă întâlnească şi să mă minuneze câte o Alcătuire Perfectă, adică o Femeie fără nici măcar un cusur! Ieri, spre exemplu, în magazinul doamnei Iulia, pe stradela Frunzei, am rămas stupefiat când a intrat o fetişcană să cumpere nu ştiu ce! Jur, parcă înghiţisem un hectar de ciuperci halucinogene ...

Eu am ajuns la capătul dinspre nimic, dar am crezut că voi găsi măcar neant... când se întâmplă să mai suflu, să mai strig numele tău, (m)-aud mirări de (di)amant şi alte pietre nestemate până când voi învăţa ce se petrece-ntr-un deşert al meu, al tău, al lui ş-al ei, păgân ori sfânt, unde-s pierduţi chiar şi cei care nu se pierd!   Eu am ajuns la capătul dinspre atât, cât (i)-a fost scris trupului/sufletului meu... nu-i rău, nu-i trist, nu-i imposibil, nu-i ur� ...

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi, viu şi sinucis) citeşte ziarul de ieri şi vrea să plece frumos şi definitiv?!... Uite, eu n-am iubit-o niciodată, însă începe să mă roadă gelozia, gândindu-mă că poate pleca deodată cu pictorul, po ...

eu nu ţi-am adus apă vie/ izvoarele mele sunt moarte şi nici o scânteie înaltă/ să vezi ce lumină mai arde în ochii aceluia care/ a râs şi a plâns pentru tine cu preţul dispreţului dinspre/ blestemele tale senine cu preţul uitării în cele/ mai mici şi mai negre firide în tot ce mai este-amintire/ la geamul ce nu se deschide! eu nu ţi-am adus desfătare/ cuvintele mele sunt sparte îmi umblă gheţarii prin sânge/ să afle titanice moarte să plângă epave umplute/ cu suflet ...

În ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproşându-mi cruzimea şi indiferenţa! nici ochii... care nu mi-au zvârlit niciodată săgeţi muiate în otravă! nici părul lung până la naştere şi până la moarte!... Uite, întind braţele s-o ating, îns� ...

ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană pământului lacom... ori poate/ vro steauă pletoasă, golană a vrut să mă lepede-n grabă/ din sânu-i cu ţâţe inapte, să scap de-o poreclă naivă/ în cest univers: papă-lapte! ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare, să aibă şi asta, sărmana,/ rostire şi rost şi candoare, să nu se audă că râde/ în vreri şi în braţe celeste, să nu se audă că plânge/ în ghearele lumii aceste! o ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată, aşa, cum o văd acum, după sinuciderea bizară din vremea aceea, în gara aceasta, adică în gara unde alergam să văd trenul (şi eu) pentru prima oară, adică în gara de dincolo de salcâmi! sa ...

foaie verde foaie rară/ am ajuns la primăvară am ajuns pe înserate/ şi mă uit şi văd cum cade pe costişă raza lunii/ să se bucure nebunii că de mult nu mai văzură/ o aşa minunătură foaie verde foaie deasă/ iau nebunii câte-o rază şi o cară în spinare/ pân-se face ziua mare pân-se face noaptea mică/ să nu le mai fie frică nici de hoţi nici de lichele/ să se uite doar la stele foaie verde foaie caldă/ de sulfină şi lavandă staţi oleacă în grădină/ ştiu şi ...