Sigur că da! Cesta-i „cuvântul ce exprimă adevărul”, cum zice Mihai Eminescu: incredibilitate! Chiar aşa: ce instituţie Statală, Culturală, Instructivă mai are vro credibilitate-n Republici, în Regate, în Federaţii, în Dominioane... şi-n multe alte aşa-zise Ţări! Nu-i aşa că aproape Nimeni nu mai crede în aproape Nimic? Nu-i aşa că locul Curăţeniei Morale a fost luat de Mercantilismul Agresiv? Nu-i aşa că locul Fricii de Dumnezeu a fost luat de Curajul Adepţilor lu ...

În limba cuvintelor tale sunt grâu/ cu patria-n fire... căţelul pământului latră la cer,/ prin paiul subţire! Şi am ciocârlie-n cuibar şi-n văzduh,/ pe vârfuri am pâine din darul adâncului plin cu ţărani/ rămaşi fără mâine! Prin maci umblă sângele lor sfinţitor/ de ziuă şi noapte... miroase a tot ce a dat dumnezeu/ în turtele coapte! Sunt grâu... şi mi-i bine şi rău şi mi-i cum/ îţi este şi ţie în vremuri când lacrimi de rod şi de dor/ s-amestecă-n glie! ...

Mă asculţi, Grigore? Mă mai asculţi? Sau nu-ţi convin exemplele pe care ţi le-am dat în legătură cu Cetirea Gândurilor? Uite, renunţ şi eu definitiv la puterea mea de cercetare a minţilor adversare, putere bazată pe o Intuiţie mult mai abitir decât sofisticatul/criminalul instrument sovietic... şi propun să ne batem/duelăm numai cu măsura Instrucţiei şi Spontaneităţii din dotare! Propun să-l scădem pe Mâine din Ieri... şi să trăim într-un Azi fără Început şi Sf ...

Te salut, prietene... te salut şi te rog să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un vrăjmaş care ţi-a pus otravă în merinde şi piedică la roţi! Te salut, prietene... te salut şi prezint scuze pentru că te-am dat afară de foarte-foarte multe ori şi te-am împins fără milă în primejdie şi-n păcat! Te salut, prietene... te salut şi-ţi mărturisesc regretul profund: n-am să te mai alung niciodată, n-am să mai rătăcesc şi n-am să mă mai ascund! Lasă-mă ...

Va să zică... ”să se mire proştii”, Papugiule, da? Adică eu vreau să-ţi demonstrez inutilitatea demersurilor tale, iar tu taci ca marea înainte de furtună! Şi, başca, la urmă... (ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale, vorba venerabilului meu învăţător, Ion Victor Răşcanu din Bursucani)... mă mai iei şi peste picior cu celebrul aforism al lui Ilie Moromete, da? Eu vreau să fim definitiv limpeziţi că nu ne putem împotrivi Deşertăciunii, că „ ...

!după cinci mii de ani de poezie,/ deşertăciunea a rămas intactă... nu s-a ştiut şi încă nu se ştie/ cine a dat şi dă ora exactă în cest necunoscut fără ruşine/ şi căruia îi zicem nesfârşire de dulce şi amar, de rău şi bine,/ de râs şi plâns şi ură şi iubire, de viaţă şi de moarte la cheremul/ neantului cu litere şi cifre, închipuirii care-a dat blestemul/ şi l-a încremenit în hieroglife, l-a deghizat în milă şi iertare,/ brânci la ieşire, lacăt la in ...

Auzi idee trăsnită-n tărtăcuţa genială a lui Grigore?! Să-i fac rost cât mai repede de-un doctor în medicină, pentru ca să-i pună mâna dreaptă în locul celei stângi, tăiate de utilajul trist al tractoristului vesel şi chior şi alimentat cu vin şi rachiu! Că, zice bibicul meu deştept fără prea multă şcoală, însă autodidact şi meticulos până dincolo de sânge şi până dincolo de os, cunoaşte un fost muncitor sudor în fostul Combinat Siderurgic „Gheorghe Gheor ...

Iar vine firea firelor de iarbă/ cu tot cu moarte scoase din pământ de-un dumnezeu-poet şi care ştie/ cum te iubesc fraudulos şi sfânt, cum stau (ne)osândit la drumul mare/ şi-ţi număr paşii trecerii spre când sărutul era floare la ureche/ într-un infern însingurat şi blând! Iar vine vremea păsării pe sârmă/ şi-a firii mele pe sub geamul tău de dinspre nordul înălţării noastre/ printre păreri de bine şi de rău, de dinspre sudul coborârii până/ unde încep secund ...

Deşi-i pot ghici gândurile, adică pot anticipa ce vrea să-mi cetească, nu-l opresc! Nu vreau să-i stric pofta! Şi ştiu că-i îndrăgostit definitiv de Marea Literatură Rusă! Nu-n zadar i-a dat Dumnezeu noroc destul pentru ca să câştige excursul în URSS şi să găsească documentele Electroencefaloretroversorului în gunoaiele Moscovei! Şi nu-n zadar iubeşte până la veneraţie poezia lui Serghei Esenin, armoniile lui Piotr Ceaikovski, filmele lui Andrei Tarkovski... însă şi ...

frumoaselor femei din totdeauna,/ cămaşa voastră o descântă luna, pe gâtul vostru, lacrimi catedrale/ vă cer iertare şi se duc la vale! adeseori, cu dorurile voastre/ turnaţi în vii globule mov-albastre şi viii le răstoarnă în pahare,/ crezând că beau mătăsuri viitoare! şi vă uitaţi încolo pe fereastră/ cum vine-ncoace umbra dumneavoastră, să norocească flori şi oameni care/ se duc la vale şi vă cer iertare! sunteţi iisuse, doamnelor frumoase!/ fără de voi, ar bat ...