Ce toamnă autentică ai început să dai, Dumnezeule!...O toamnă cum se găseşte numaidecât în Poezia lui Serghei Esenin, în Poezia lui Nicolae Labiş, în Poezia lui Nichita Stănescu şi în Poezia Marilenei Apostu! O toamnă printre rânduri de cocori gata de Plecare! Şi printre versuri gata de Eternizare! Şi printre visuri şi gânduri gata de împlinire! O toamnă frumoasă ca o Iubire târzie, dar liniştitoare, şi care, iată, începe să se suie pe piedestalul Mirării şi Admirării olaltă cu Poeţii şi cu iubitorii acestora!...Şi se aude Esenin: „cârciumile le-aş uita pe veci,/ n-aş mai şti nici versul ce înseamnă,/ de-aş atinge-aceste braţe reci/ şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă!”...Şi se aude Labiş: „toamna îmi îneacă sufletul în fum,/ toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare,/ dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ tragică beţie, moale legănare!”...Se aude Antrenorul de Îngeri: „a venit, a venit toamna,/ acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac/ sau mai bine cu umbra ta!”...Se aude Iolanda Cremene: „pe fiecare frunză scrie TOAMNĂ/ cu galben în caligrafii de vânt!.../ şi iartă-mă! şi bună seara, doamnă!/ mi-i frig, mi-i dor şi parcă nu mai sînt!// de ce mi-i dor? e singura-ntrebare!/ caut răspuns, zburându-mă în gol,/ eu pasărea de-a pururi călătoare,/ de-a pururi rătăcindu-se de stol!// în toamna asta nu mai plec de-acasă!/ nici o plecare nu mai are preţ!/ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă/ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!// şi parcă nu mai sînt de-atâta brumă!/ tăcerea ta la flăcări mă condamnă!/ pe fiecare frunză scrie DU-MĂ!/ şi iartă-mă! şi bună-seara, doamnă!”//...Şi, printre toate acestea, dacă Sufletul vă este la Locul Lui şi dacă vă îndeamnă să respectaţi FRUMUSEŢEA DEŞERTĂCIUNII şi să mângâiaţi aripile MORILOR DE VÂNT, se aude/vede Marilena Apostu: „În cimitir plânsul numără crucile/ şi în toată casa e un miros puternic/ de duminică umedă// îndurerată aştept/ ultima zi din ţipătul/ copilului bolnav// fratele meu pictorul/ îşi stinge nevoia/ de plecare într-o pânză// cea mai putredă poruncă/ scapă singurătatea de vina tălpilor”//...Da!...Marilena Apostu umblă cu Sufletul pe Dinafară şi cu Poezia pe Tipsie, prin mijlocul Nostru! Să fim convinşi că ştie negreşit Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă! Hai să-i spunem unul dintre cele mai frumoase poeme Universale ale lui Rodian Drăgoi: „în seara când am plecat/ mi-ai spus că mă vei păstra/ ca pe-o icoană// a doua zi/ mi-ai desenat chipul pe asfalt/ să-l calce maşinile”//...NEC PLUS ULTRA!
Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (VI) Scris de Ion Zimbru
