Autobuzul 9. Ora 9. De vară. Luni. Călători puţini. Muzică tare. Aşa vrea stimabilul de la volan. Monica Europei FM râde cu satisfacţie de gravidă-n luna a cincisprezecea. Râde aşa de tare, încât se dezlipesc şi cad de pe geamuri afişele cu mâncători de seminţe şi intelectuali de stadion. În autobuz, doi intelectuali studenţi mănâncă seminţe. Ce, numai aceia de pe geamuri? Mănâncă şi vorbesc tare, însă nu reuşesc s-o acopere pe aia de la radio. O femeie din coasta ...

Sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi, sub sălcii, sub stele... acelea-s aceste-n adâncul Atunci, acestea-s acele! Acestea-s acele-n înaltul Acum, trecute-n icoane, pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut... sfinţi Iovi, sfinte Ane! Aceasta e Luna aceea de când voia să ne spună: voi sunteţi ai mei şi ai nopţii, cuminţi... şi eu sunt o Lună: o Lună a voastră, s-aveţi ce vedea când greul v-apasă, ce stinge-n sărut... hai, rămâneţi aici, rămâneţi acasă, v ...

Moto: "şi pleacă de-acasă odată cu luna/ s-aducă nectar pentru flori de caişi.../ pe urmă rămâne în flăcări fântâna/ şi-un cântec de greier cu ochii închişi" (Iolanda Cremene) Vino la mine (astăzi) să mergem până ieri... ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri, ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi ca noi, cu linişte, departe de urlet şi gunoi! Ne strigă sfinţii noştri cu lacrimi şi opinci, pe care-i poţi pricepe, dar nu poţi să-i învingi... s ...

Doamna şi domnul Aiurea muncesc de rup pământul. Asfaltul, adică. Nu-s singurii care se spetesc astfel, însă mi se pare că dumnealor trebuie luaţi drept exemplu de model. El, în special. Că-i tare săritor şi rapid şi dat în Pi (3,14)... Săritor la gâtul clientului, vreau să zic. Rapid în gesticulaţii şi-n frecat aerul cu vorbe contondente, cu expresii de gang şi cu priviri mai tăioase decât briciul bunicului său dus pe apa sâmbetei, că-n celelalte zile apa-i întrerupt� ...

Tot duminica trecută. Şi tot în staţia despre care aţi citit în ziarul de ieri. Exact pe locul de parcare al autobuzelor şi al troleibuzelor, o limuzină de beizadea libidinoasă stă-n ciuda călătorilor şi a celui mai elementar bun simţ. Cu mâneci scurte, ca să-şi etaleze tatuajele de neam prost şi să-şi arate muşchii de matahală mizerabilă, beizadeaua iese din fostul local de perdiţie a maimuţelor şi a mala/divelor (pre)lingându-se şi spurcând bara nevinovată, cercet ...

Şi tu vrei(uri)... şi eu vreau(ri)/... mergi cu mine pe coclauri? mergi la vale să încerci/ verde vertical în vergi de alun, de corn, de salcă?/ şi să vezi pe unde calcă zimbrul? şi pe unde cântă/ mierla sfântă şi (în)frântă de urâţi, de răi, de fiare/ oarecum şi oarecare? mergi să ne rugăm la vergi?/ să ne-ntindă arcul, mergi? Foaie verde, verde, verde/... n-ai să pierzi ce nu poţi pierde! Şi eu vreau(ri)... şi tu vrei(uri)/... hai cu mine printre steiuri, hai cu ...

Duminica trecută. Ora şapte şi-un sfert. În staţia de autobuz/troleibuz, din vecinătatea hotelului Grandly. Trebuie să plece, unul ori altul, la şapte şi jumătate, din capătul liniei, aproape de Cimitirul lui Lazăr. Şi mă tot uit. Şi mă tot uit. Sigur că da! Mai târziu decât normal, porneşte troleibuzul. După ăsta, porneşte şi autobuzul. Amândouă, cu doi-trei călători. Mă sui în troleu. Autobuzul depăşeşte. Regret că nu-s în el. Dar mă întreb: de ce-or fi ple ...

A văzut un popă negru însoţit de-un popă verde însoţit de-un popă roşu însoţit de-un popă gri... se uitau cum trece apa, cum nimica nu se pierde, cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi! Mângâiau nişte icoane aurite şi-argintate, nişte cruci cu pietre scumpe, nişte busuioc uscat, trimiteau (încet) la ceruri substantive delicate despre măreţia apei într-un timp automat! Stare bună de agheasmă: vorbe rele despre vreme, of(of)of(uri) şi sudalme, invective şi m� ...

Ies la şase fără zece. Vreau să prind autobuzul de şase. Dacă, bineînţeles, domnul şofer nu se scarpină-n fund şi nu stă la baliverne cu dispecera de la capătul liniei 9. Nu mă grăbesc. Am timp. Pot da şi altora, celor care se smiorcăie că nu au. Că nu au ce pierde, vreau să spun. Merg în pas destul de vioi pentru vârsta mea legendară, dacă iau în calcul sutele şi miile de zile şi nopţi ale doamnei Odinioară, când citeam poezie cu prietenii şi cu doamna Nemiluita, ...

O vezi cum (de)cade? şi vezi cum se cade să nu (se) sfărâme tăcerea-n ograde şi linişte-aceea adâncă-n grădine cu mine(le) tăi viitor... să se-ncline la tine(le) meu săvârşit în oglinde când nostru(l) înalt stă pe mers înainte, când nostru(l) adânc trece-n treaptă înaltă pe scara aceasta, pe scara cealaltă... şi aripa noastră să zboare se (z)bate stăpână şi sclavă pe singurătate?! O vezi cumsecade: şi bună, şi reauă, şi caldă, şi rece... şi zici: e o ...