Gata, nu mai stăm la poartă, că vine mama de la biserică şi nu mai putem pleca să facem nişte apă! că doar de asta te-am chemat, nu? e duminică, şi mama o să se culce la amiază, iar noi o să facem câtă apă vrem pe câmp, la deal, în pădurea aceea de salcâmi, ştii tu unde... unde m-ai găsit singură, demult, cu "Moromeţii", cu călimara şi caietul, în rochia aia de stambă înflorată şi tocită şi arsă de soare, cu gândul că n-am să te mai pot vedea niciodată... u ...

E dulce cucuta?... nu ştiu!.../ otrăvuri sunt verzi şi uscate şi negre şi albe!... târziu,/ mă duc să-l întreb pe Socrate!... dar cred că mai bine-ar fi fost/ să gust şi să aflu cum este, să văd dacă are vreun rost/ misterul acestor aceste...!... acestor acestea le-a dat/ cam tot ce-a crezut fiecare din tot ce a vrut!... nu-i păcat/ l-asemenea simplă-ntrebare să aflu răspuns de la morţi?/ nu-i bine să strig, sa se-audă la cele mai straşnice porţi/ de raiuri şi iaduri: c ...

Sunt cu Vasile într-o crâşmă de Centru, pe lângă restaurantul Continental. Nu ştiu cum se numeşte această crâşmă destul de curată, dar Vasile îmi şopteşte că acestui "birou" de băut i se spune "La Genovel". Aşadar, sunt cu Vasile la "La Genovel". Bem nişte bere, că apa ne stă în gât. De fapt, ce mi-i bere, ce mi-i apă... tot un drac! Bem elegant şi grongănim frumos despre cam cât a pătruns apa în solul agricol al Patriei, despre cam ce e-n stare să facă apa, dacă ...

Moto: „Limba română este patria mea”                                                             (Nichita Stănescu)   Nimic nu poate fi mai trist/ decât un sfânt plecat departe, nimic nu poate fi mai sfânt/ decât un trist suit în carte... nimic nu poate fi mai dor/ decât un blând lângă fântână când scoate apă pentru cei/ care vorbesc limba română, care vorbesc şi care scriu/ frumos, cu mâinile curate, care se du ...

Ce bine că, în sfârşit, pleacă scărpinătorul din magazin! sper să-mi iau şi eu o ţâră de pace şi iubire, dacă nu cumva o va lua pe toată doamna din faţa mea, fiindcă văd că are un morman de sacoşe pline cu altfel de pace şi cu altfel de iubire (în tele/viziunea ei, desigur)... Sigur că da!, iată, stimabila cocoană, ţeapănă în halat şi cu o pungă de plastic peste părul în bigudiuri, se pregăteşte îndelung să înceapă să cumpere! observ că o cunoaşte pe vâ ...

Strânge ograda şi o duce în grădină să se încarce cu aromă şi parfum... apoi, se uită peste dealuri şi zăpodii, poate se vede dinspre-acolo doamna Dum! N-a mai văzut-o casa lui de-o săptămână, de când s-a dus ca să înceapă-ncoace luni... este frumoasă doamna asta, şi înaltă până la Dum... des/făcătorul de minuni! Strânge grădina şi o duce în ogradă, porneşte Luna şi-o aduce-n tei... oricum, mai e puţin, o clipă doar, e miezul nopţii... gata, s-aude cum î ...

Ce minunat mi se pare acest peste/drum! parcă ar fi partea aceea, partea drumului cu o singură parte! parcă nici nu-mi vine să trec! parcă nici nu-mi mai trebuie papă! parcă, deodată, nu mai sunt omul care are drum cu două părţi, ci omul care trăieşte toată viaţa în/peste drumul cu o singură parte! cum naiba să nu-mi piară foamea când, în sfârşit, am posibilitatea să văd asemenea minune?... (cred că omul de dincolo se uită la mine şi crede că eu sunt omul de dincolo, ...

Cred c-a trecut... încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea!   Cred c-a trecut... nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică... suflet şi trup de înger invalid!   Cred c-a trecut... lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric... vrei/nu vrei... şi, vreau/nu vreau, chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în miezul ei!   Cred c-a trecu ...

Mă duc peste drum să-mi iau papă. Nu chiar papă, fiindcă nu-s din ăla gasteropod, ci păpică. Vreau să pap niţel. Nu şniţel, că-s alergic la ăsta. Tocmai până peste drum... nu-i aşa departe. Drumul, însă, nu-i aproape. Nu-i nimic. Până la drum, merg mai mult. Dar, apoi, merg puţin până dincolo... Sigur că da! mai mult durează cât cobor din clădire, ce naiba! dă-o încolo de treabă! doar n-o să vină peste/drumul la mine, nu?... Hai, gata, vorbă lungă, sărăcia om ...

aseară, mi-a scris maria.../ doamne, ce frumos mi-a scris!... am citit încet şi singur.../ şi-am ţinut geamul deschis, poate intră luna-n casă/ ca să-mi spună până când mai aştept şi car o cruce/ de la cer până-n pământ... ştiu că numai luna asta/ poate, zilnic, să ajungă tocmai unde stă maria/ mai înaltă şi mai lungă decât oricare marie/ dintre toate celelalte... şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte calde, şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte ...