am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut... (dar ştiu că am de aşteptat).../ oare ce fel de început (de la nimic) prin mâna lui/ (către nimic) mă trece iar? o fi alt fel? n-o fi alt fel?/ darul... o fi acelaşi dar? mă tem (de n-o mai fi aşa)/ că nu-s în stare a primi ofranda: miezul unei nopţi/ de amăgire-n miez de zi... ori miezul unei zile lungi/ în miez de noapte, de ucis, prin somn, sub salcie, sub tei,/ sub îndurare, sub cais, lângă atât şi-atât nimic,/ ş ...

E sâmbătă şi sfârşit de toamnă. E splendid. Nici cald, nici frig. Peste tot, prin copaci, numai aur şi aramă. Şi multă foială în jurul meu. Şi nanul, şi nanele, şi de-ai noştri, şi de-ai lor, şi vecine. Şi câte-un ţânc mai răsărit, şi câte-o ţâncă mai curioasă, uitându-se prin gardul de nuiele orizontale, aduse de tata, din pădurea lui Vasile Candrea!... iţindu-se printre tufe de dumitriţe, printre ochiul-boului, să vadă ce se petrece cu mine, ce-i cu atâta ...

Da, în sfârşit (?) sunt născut, sunt viu, trebuie să cred că sunt viu! şi am şaizeci de ani! şaizeci de ani, la naştere? da, sigur că da! după cum aud, unii au şaizeci de secunde, la moarte! şi, atunci, de ce nu-i normal să poţi avea şaizeci de ani în clipa naşterii?... Da, sigur că da! trebuie să accept că este real tot ce se întâmplă, tot ce se petrece cu mine, în legătură cu mine! n-am încotro!... Iată foarte mulţi oameni tineri, foarte tineri, mai ales femei, r ...

Bătrâne, stai să-ţi arăt frumoasa din bar, poate ţi se suie şi ţie dragostea la cap... mie îmi dă dragostea pe dinafară, bătrâne, fac evaziune sentimentală, mi-i sângele la trap! Uită-te la ea, bătrâne, cum se ondulează ca o insectă rece pe nisipuri sahare, cum cântă ultima partitură din opera lui Socrate, ne priveşte persuasiv, ne toarnă cucută în pahare! Îndrăgosteşte-te, cât mai repede îndrăgosteşte-te, să ai şi tu gheţari titanici în sânge... pe mine ...

Moto: "lupi urlă şchiopi în agonia iernii...             la primăvară vor muri flămânzi...             târâş coboară-n clopote vecernii...             lupoaica înveleşte puii blânzi"                                                   (anonim folk) Am să mă duc să bat la geam, chiar dacă n-ai lăsat nimic, nimic, nimic în urma ta... poate găsesc măcar o umbră de atunci, de când ceva, altă cev ...

E ostenită mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata. Cei născuţi înaintea mea, Neculai şi Lucia, dorm de mult. Mama se pregăteşte de culcare, îşi face semnul crucii, citeşte din "Crimă şi pedeapsă"... şi cade în somn. Şi doarme, şi doarme, şi doarme! şi tare repede se mai hodineşte mama! oare cum ...

Sunt din ce în ce mai ostenit. Trebuie să mă culc devreme, din ce în ce mai devreme. Simt osteneala aceea unică şi ademenitoare, osteneală pe care numai Necunoscutul o poate alcătui. Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme şi să şi dorm, nu să stau aşa, cu ochii pe pereţi şi cu gândul la cai verzi. Să dorm, pentru că numai somnul vindecă osteneala, această boală cumplită a temerarilor, a călătorilor şi aventurierilor şi curajoşilor fără Fir prin labirintul Ne/ ...

Moto: "Fiecare om are un orizont;             când orizontul se reduce la un punct,             acesta se numeşte punct de vedere" (anonim folk) !şi uită-te cât de fericiţi sunt/ în punctul lor de vedere,/ şi cum stau exact pe marginea pământului,/ şi nu se ascund,/ şi nu le pasă de nimeni şi de nimic,/ şi tot mănâncă mere,/ şi tot mănâncă mere! !şi uită-te cum s ...

Cum spuneam, goana după aplauze şi după victorii mărunte, fuga după satisfacţii efemere şi după efecte banale au făcut din hoarda ucigaşilor de flori o breaslă care aduce profit uriaş artizanilor şi discipolilor săi. Pentru că (parol!) admirarea/contemplarea nu mai sunt suficiente să justifice sacrificii pe altarul iubirii. Acum, mai mult decât oricând, dacă nu duci şi nu primeşti cele mai scumpe flori din vegetaţia sărmanului Pământ (pe lângă kile de Au şi Turbo) ri� ...

Staţi mai încoace, scoateţi lacrimi... vine trenul tocmai de-atunci, zvârliţi cu flori în calea lui, vine cu ea: soprană lungă, fără moarte, miră moldavă şi cu irişi amărui! Stârniţi vioare, păsări calde, păsări lire, stârniţi cuvinte care-atât au aşteptat, porniţi săruturi... spuneţi: doamne, cum coboară încet, mereu, din viitorul celălalt! Aduceţi pâine, sare, vin, aduceţi mire, şi curcubeu mai drept, şi curcubeu mai strâmb... şi-n ceastă clipă sacrosa ...