O Întâmplare (pentru Gabriela Sârbu – La Mulţi Ani!)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară,

până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară!

 

Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată – .

un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a spus urât şi m-a scuipat pe toată!

Şi l-am rugat frumos: te rog frumos,/ ai milă, nu mă smulge din cărare,

aici a vrut sămânţa mea să fiu/ fir târâtor şi biată întâmplare!

Şi l-am rugat încet şi drăgăstos:/ vreau să-nfloresc şi eu, mai am oleacă...

şi-oi fi frumoasa ta şi-a tuturor,/ ca o femeie singură şi dragă!

Şi a plecat încolo, suduind,/ urlând la toţi că-mi face şi că-mi drege...

şi a venit al om şi m-a scuipat/ şi-a spus murdar că nu există lege!...

 

Văd cum ajunge volbura la cer,/ departe de urât şi de ocară – .

mi-i dor de ea, plâng după ea, mă sui/ pe lungul ei înalt, ca pe o scară!

Citit 8174 ori Ultima modificare Luni, 18 Martie 2019 17:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.