Moto: ”nu e nimic și totuși e/ o sete care-l soarbe,
e un adânc asemene/ uitării celei oarbe!
(Mihai Eminescu - "Luceafărul")
E cea mai curată-ntâmplare/ din nordul acestei secunde,
e cea mai deşteaptă părere,/ dar nu ştiu de ce nu răspunde
la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte,
hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte!
E cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă
din sudul cuvintelor mele/ - s-o strig într-adins şi să tacă
mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte
a celui înalt ca o şoaptă/ senină: mai mult nu se poate!
