Pe Săturate (nostalgia şcolarului repetent)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de când

mă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând!

tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet,

ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet!

tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă,

zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana cea frumoasă!

 

toţi stăteam numai pe-afară,/ toţi eram frumoşi de câmp

şi citeam poveşti cu carul/ mare, sub salcâmul strâmb,

şi sub salcia din râpă,/ şi sub teiul drept şi nalt,

plin cu păsări talentate/ până-n cerul celălalt,

până când şi până unde/ nimenea nu mai întreabă

dacă viaţa nu-i prea scurtă,/ dacă moartea nu-i degrabă!

 

fluture naiv, albastru,/ te visez că n-ai murit,

n-a murit nici zmeul tandru, nici ileana de la schit -

de la schitul cel cu zimbri,/ cel cu-n făt-frumos şcolar

repetent la umbra lunii/ şi-a cireşului amar!

şi mi-i dor de toţi, întruna/...şi tot cred că se mai poate

să mă-ntorc la voi, acolo/...să visăm pe săturate!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 10463 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.