Ion Zimbru

Ion Zimbru

TOT... o apă şi-un pământ

Marți, 03 Noiembrie 2020 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În fiecare ziuă şi în fiecare noapte, Cineva mă întreabă invariabil şi destul de frumos: eşti TOT? Mărturisesc: n-am putut, n-am vrut, n-am ştiut şi nu am catadicsit să răspund. Şi nici nu m-am străduit să pot, să vreau, să ştiu. Să învăţ, adică. Totdeauna, după întrebare, am considerat şi mi-am zis că nu-mi lipseşte nimic, în pofida convingerilor unora şi altora că-mi lipseşte o doagă. Ori, şi mai abitir, că am o doagă în plus. Adică, pasămite, sunt/aş ...

O CLIPĂ DE NE/ATENŢIE [dosarele Z]

Marți, 03 Noiembrie 2020 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
doar o clipă de ne/atenţie din mintea/sufletul lui, şi m-am mutat în partea stângă, şi am adormit, şi m-am trezit cu femeia lângă mine, şi m-am împrietenit cu şarpele, şi am umblat cu fofârlica/ispita, şi am muşcat/mâncat din mărul/pomul cunoaşterii, şi nici prin rai nu ne-a trecut că ne aflăm tocmai la limita dintre păgân şi sfânt doar o clipă de ne/atenţie din partea noastră, şi ne-a expediat/azvârlit să trăim/murim pe pământ fiindcă nu avem chip(şi)asem ...

Mai am puţin şi încep să ajung

Luni, 02 Noiembrie 2020 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut niciodată un zmeu aşa de grăbit şi de înspăimântat. Zadarnic se dă peste cap, că tot nu poate ieşi din starea de aproape om. Şi doar l-am avertizat să rămână ceea ce este din şi prin naştere ...

DOUĂ DUHURI [despre Mama, pentru poetul Anton Stanciu – La Mulţi Ani!]

Luni, 02 Noiembrie 2020 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Cu duhul BLÂNDEŢII mi-a dat învăţare/ de BUNE şi CARTE, cu duhul NUIELEI mi-a dat dezvăţare/ de RELE şi MOARTE !!!   Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii !!! Să merg şi s-aud cum se suie la Cer,/ cântând, ciocârlia, că numai aşa (m)-oi putea strădui/ să-nvăţ România !!! S-aud cum se face (în floare de câmp)/ rostire de greier, că numai aşa voi simţi că visez/ pe Cer cum cutreier !! ...

EVANGHELIE şi LEGE (IX)

Sâmbătă, 31 Octombrie 2020 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Pădurarul şi Toamna îşi şterg ochii. O tăcere cutremurătoare stăpâneşte ne/cuprinsul din Sus şi din Jos. Deocamdată, nimic nu mai răzbate din viitor. Tac. Tace şi Toamna. Tace şi pădurarul. Şi, deodată, ca şi cum ar porni o rostogolire din deasupra pădurii, tustrei începem să ascultăm fără să auzim: "A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.// Mă tem că n-am să te mai văd uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite ...

LĂSAŢI OAMENII SĂ VINĂ LA MINE !!! [pentru poetul Corneliu Antoniu – La Mulţi Ani!]]

Sâmbătă, 31 Octombrie 2020 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
ea nu a fost o dată ca nici o dată/ ci este o dată ca tot de-a unael nu a fost un dat ca nici un dat/ ci este un dat ca tot de-a unulei nu au fost odată ca niciodată/ ci sunt odată ca totdeaunaei sunt pentru că trebuie/ să răsară şi să respecte soarele şi luna ei sunt fiindcă trebuie să ningă/ trebuie să plouă şi să fie pacefiindcă ne trebuie şi primăvară/ şi vară şi toamnă şi iarnăşi ne trebuie şi dimineaţă bună/ şi ziuă bună şi „vino încoace”sea ...

EVANGHELIE şi LEGE (VII)

Joi, 29 Octombrie 2020 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
"Negreşit, vine dimineaţa. Victoria se trezeşte, ia apă de la cişmeaua care udă inima pădurii cu grijă şi răbdare matusalemică. Dă cu apă pe faţă şi se înviorează. Apoi, cu paşi siguri şi obişnuiţi de atâta amar de vreme prin bătătură, merge să dea grăunţe la păsări, să dea drumul la vaci şi la cai şi la porci prin codru. Că nu le fură nimeni. Abia peste vreo jumate de secol începe furatul profesionist. Mă uit la ea şi-i respect hărnicia matinală. De altf ...

APOCALIPSĂ şi HOLOCAUST [dosarele Z]

Joi, 29 Octombrie 2020 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust,nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust,şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultarevrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semanticşi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromanticsă-mi cotonogească mintea,/ setea de purificarescrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!) (!) sunteţi scule-n folosinţa/ visu ...

EVANGHELIE şi LEGE (VI)

Miercuri, 28 Octombrie 2020 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nea Mihai nu mai grăieşte nimic din poveste. Parcă aşteaptă o reacţie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află mişcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Şi mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un flăcăiaş care aşteaptă cu mare nerăbdare să meargă în prima zi de şcoală. I-o fi plăcut teribil, cred, cum  gândesc despre toamnă!? Oare-i place cum gândesc despre Maria? Fiindcă pă ...

CALEA [la mormântul lui Romulus Vicenţiu Vasile Batog – Ţărnă Uşoară!]

Miercuri, 28 Octombrie 2020 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai cândn-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând (!)   (!) aceasta-i CALEA – şi nu poţi să te abaţi, nici să te-ntorci, nici să faci mas la ne/fârtaţi, nici să te faci (ni)(mi)(că)ieri,/ nici să rămâi, dar nici să pieri unde mai crezi(?!) că tot mai sunt apropiaţi (!)   (!) aceasta-i CALEA dintre MAMĂ şi NEANT, di ...
Pagina 5 din 543