Uite-aşa: de parcă ar săvârşi o rugăciune, un Cineva mă împinge în prăpastie, să mă satur de cerut îndurare şi să nu mai pot uita (vreodată) că lacrima-i singurul cuvânt care (se) plânge!... Şi uite-aşa: dacă zborul este un motiv clar de infatuare pentru aer, dacă „alt/felul” de a vrea (nu) mai este avut de miracolul cestui/celui „fiind” în/pe genunchi, sub ochi dumnezeieşti/începători de spinto/regină... oare mă lasă aşteptarea şi ne/răbdarea să rostesc ...

Nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun: uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă, vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun, lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă! Dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ, ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă... mi se pare că-s viu, mi se pare că sunt „î” din „a” inutil şi-nvelit cu argilă! Uneori, nu-ndrăznesc să rostesc un cuvânt şi mă fac surdomut şi naiv, chior mă fac... mi-i la fel de urât, dacă stau lângă ...

Sunt într-o staţie de autobuz. Nu o staţie oarecare, ci una în care stă şi munceşte o vânzătoare de ziare într-o gheretă galbenă, plină cu ziare negre şi colorate. Mă aflu în staţia asta pentru ca să mă sui în autobuzul pe care-l aştept să vină dintr-o parte. Şi nu numai eu îl aştept. O droaie de oameni se uită la ceasuri şi la vale. Numai vânzătoarea de ziare nu se uită. Şi numai bătrâna aceasta frumoasă nu se uită. Pe vânzătoare o văd în fiecare zi, dar ...

Nu mai am...am dat (la toţi, la toate) de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte! am dat (la fiecare) cât a vrut până la capăt, până la-nceput! am dat şi la frumos şi la urât, şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd! am dat din ochi, cu dragoste, mereu, şi nu mai am cu ce să plâng (şi eu)!... Mă duc să-mi iau (din arderea cealaltă) nişte nimic şi nişte niciodată!   Atât a fost...chiar dacă nu pot crede, sunt condamnat cu faţa la perete şi-aştept un semn de trecere pri ...

Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi că nu l-aţi văzut "în carne şi-n oase", nu l-aţi pipăit, n-aţi stat cu El la taclale, la o cafea, la o ţigară...! Zic "vi se pare" pentru că, realmente vorbind, Acesta-i cel "f� ...

Moto: „în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ. (Iolanda Cremene)   Au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie, sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz, pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut o jucărie, nu ştiu unde-mi sunt bocancii...şi tu încă n-ai ajuns!   Bate-o pasăre-n fereastră, parcă bate-a sărăcie şi-mi refuză rugămintea, strigătul f� ...

două bucăţi de cer aşa rotunde iubiţi şi respectaţi cu suprapreţ singurii ochi în care se ascunde albastrul s/pus demult la voroneţ   ai grijă domnişoară să nu-ţi cadă enigma bleusielului pe jos de milă n-ar mai ninge cu zăpadă şi n-ar mai învia iisus hristos   n-ar mai ploua cu nici un fel de apă s-ar face mări cu lacrimi de învinşi fă-i prizonieri în fiecare pleoapă decât învingători mai bine sfincşi   n-am mai ştiut de mult atât albastru de când nimicul a ...

Merg spre centru. Spre epicentru, mai bine zis. Cu autobuzul nouă merg. Merg încet, că şoferu-i în grafic. Nu se grăbeşte. Chiar bate darabana pe covrig. Chiar opreşte în toate staţiile. De multe ori, când vede că-i întârziat (era să zic mintal) nu mai opreşte-n toate staţiile. Vrea să recupereze. Vrea să intre-n normal. Dar nu despre pilotul auto-i vorba-n colţul de azi. Despre cu totul şi cu totul altceva. Despre ceea ce vedeţi şi dumneavoastră în fiecare zi, dar vă f ...

Ai luat cu tine tot ce-ţi trebuie? Nu ai uitat nimic la plecare? E bine să nu pleci înainte de o verificare amănunţită a celor trebuincioase la drum, pe drum! Uită-te foarte atent la tine, în tine! Nu te grăbi, iar apoi să te zgârii pe ochi că ai fost cu mintea nu ştiu unde, că ţi-a scăpat nu ştiu ce din vedere! Da, este bine să nu uiţi nimic, dar ştii, oare, ce-ţi trebuie? Ştii, oare, ce trebuie să nu uiţi? Eu pot să-ţi spun, da-i mai potrivit să înveţi singur, să ...

Gata, vine trenul! Hai! Nu ne suim? Am luat bilete numai pentru dus, nu ne mai întoarcem, nu mai vrem nimic, nu mai stăm pe gânduri! Nu aşa ai spus?   Ai (cu tine) totul! Am (cu mine) tot! Ce-ai păţit, frumoaso? Ce s-a întâmplat? Ai uitat vro clipă? Ai uitat vreun gând? Ai uitat lumină la intrare-n sat?   Oare (la plecare) trebuie să sting tot ce luminează, tot ce-a fost frumos, tot ce încă-ndeamnă, tot ce roagă blând să nu uit biletul cel pentru întors?   Uite, vine trenu ...