Oare cum e mai bine? Să zidesc o fântână cu Maria în loc de Ana? Ori să trec la renunţare? Dacă o aşez în durarea fântânii, rămân fără ea! Dacă nu, rămân cu ea, dar bântuită de sete! Nu, nu pot să renunţ! Abia am găsit-o! Trebuie să fie o cale de salvare! Şi pentru Maria, şi pentru sete/secetă! Şi cred că trebuie să caut, nu să stau aşa, cu mâinile-n buzunare, cu lenea-n suflet şi-n trup! Nici măcar nu-s în stare să mă rog, să invoc cele Tării ale cestui ...

Maria paşte vaca pe partea cealaltă. Eu pasc vaca pe partea asta. Aşa s-a nimerit? Sau aşa a fost programat? Nu ştiu, dar trebuie să aflu. Că nu pot sta fără să mă pun la punct cu părţile astea. Eu, bunăoară, nu sunt convins dacă partea asta nu-i cealaltă şi dacă partea cealaltă nu-i asta. Oare Maria ştie? Dacă ştie, de ce nu-mi spune şi mie? Fiindcă, după cum paşte vaca şi după cum sfredeleşte văzduhul cu ochii căprii, cred că-i mult mai învăţată decât mine ...

A venit (azi-noapte) până-n poartă, şi era-ncuiată, şi-a bătut... n-am ieşit...eu nu deschid aiurea... dă-l în mă-sa de necunoscut!   Şi a plâns...a plâns (încet) pe ţărnă... până-n zori de zi a lăcrimat... chiar l-am auzit cum sângerează rupt în colţii câinilor din sat!   Şi-a bătut...şi mi-a stricat şi somnul cu bătaia lui...parcă-l aud cum cerşeşte ajutor, cum cade... dă-l în mă-sa de necunoscut!   Cineva (ca printr-un vis) mă strigă rugător, de-acol ...

De mult...(ce demult!)...a plecat înspre mine, dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...! încă mai am timp şi mai am ne/răbdare, încă nu am nimic de uitat şi de ascuns!   Oricum...(oricât de departe ar fi pornit spre inima mea aşteptând vindecare)... trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...! lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare!   Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...! (şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)... cred că mă locuieşte o boală incurabilă... ...

Soarele răsare sprinten şi cu mare chef de căldură. E luni şi-i prima zi din prima vacanţă mare. Vacanţa mea, nu a lui. Că soarele n-are oprire. Nu se hodineşte. Nu pune traista-n cui. Ferească sfântul cel Mare să se oprească din mers gogoloiul ăsta înflăcărat! Nu?...Da, răsare, se clăteşte pe ochi...şi începe să se suie încoace, spre mine, spre amiază. Că eu aşa sunt în stare să percep mişcarea asta zilnică, banală a...lucrurilor. Cred cu încăpăţânare că m ...

Da, da, sigur că da..."La Început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul"!...Cuvântul! Ordinea cuvintelor date! Şi ordinea cuvintelor luate! Şi ordinea cuvintelor uitate! Şi ordinea cuvintelor frânte! Şi ordinea cuvintelor drepte! Şi frumoase! Şi urâte! Chiar şi ordinea cuvintelor dezordonate!...Sumă de cuvinte văzute şi nevăzute, auzite şi neauzite, curate şi murdare, veşnice şi eterne, amare şi dulci!...Cuvântul "popă" se apropie de cuvân ...

Nimic nou despre viaţă şi moarte, chiar dacă nu ştiu nimic despre amândouă! De unde şi până unde începe să ningă exact când vreau să întreb de ce nu plouă? de unde şi până unde începe să plouă exact când vreau să întreb de ce nu ninge? de când şi până când sunt plin cu începuturi exact când vine sfârşitul şi mă-nvinge?   Exact când am foarte mult de scris, vine şi-mi răstoarnă călimara cu cerneală! exact când am foarte frumos de atins, vine şi-mi în ...

Un gând cuprinde-aceste devastatoare Muzici ş-atâtea instrumente-n acelaşi gând încap...!... Numai un Gând cloceşte şi-azvârle ne/văzutul în ne/cuprinsul tare şi-n ne/cuprinsul slab... şi-ascunde şi arată şi-ascunde şi arată continuul cu Viaţă şi Moarte-n partituri... acorduri/dezacorduri (ca-ntr-un război titanic) dau note-n plus şi minus la clari şi la obscuri!   Şi-ncepe Pater Noster, şi-ncepe Mater Nostra să dirijeze Centrul acestei Filarmonici, să-l mute, să-l ...

Sigur că da, n-am nimic împotrivă, n-am nimic de ascuns! N-au decât să vină toţi enoriaşii la eveniment! Să-i cheme! Dar cum să-i cheme? Oare va să bată clopotul? Oare va să bată toaca? Preotul se desprinde frumos de trupul magnetic al preotesei, o lasă baltă şi vraişte şi intră în biserică. Îl aud cotrobăind prin pod. Îl aud fluierând. În prea scurta ori în prea lunga dumneavoastră viaţă, aţi auzit (vreodată) popă fluierând în biserică? N-aţi auzit? Să şt ...

Nu-i nimeni vinovat că am băut din cupa cu otravă delicată...!... Totuşi, trăiesc şi-mi pare foarte rău că n-am băut-o (mai de mult) pe toată, şi lacom ca un zimbru să fi fost, să nu rămână nici un strop în cupă, să afle toţi, să ştie că sunt crud fără regrete şi-ntristare...după...! Altfel...ce rost, ce haz şi ce temei să caut moartea şi să se-ntrerupă (?!)   Îmi pare rău c-a fost otrava rea...!... Doar i-am rugat pe toţi să fie bună... (pe toţi otrăvit ...