Un popă a zis că mă bate. A zis că-mi frige o bătaie soră cu Moartea. Cică el, acest caporal biblic, stă cu Moartea mai bine decât mine. Adică, dânsul  munceşte cu ea, mănâncă împreună, dorm laolaltă. El trăieşte prin ea. Iar ea există prin el. Cică vrea să mă bată pentru că am îndrăznit să-i trag vro câteva ocheade coanei preotese. E foarte adevărat, am admirat-o frumuşel şi peste gard pe straşnica nevastă de preot, când făcea plajă pe prispă, şi el era ...

Ştii tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul ne/răbdării, să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând? cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde? cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând? cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare când în pururea (ca tine)/ nu-i nici marea cea mai mare?   Vezi cum bate! ştii cum bate!/ nu-i nimic! lasă-l să bată!... (dacă n-are ce să facă,/ stă-n pustiu şi bate vântul)... [după ...

Sigur că da!...sigur că da!...(!): "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic  singur  nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-are Moartea şi Moldova lui!"...Nu-i aşa că-i devastator poetul Cezar Ivănescu, aici, mai ales aici, în Podul plin cu atâta trecut în prezent şi cu atâta prezent în trecut?...Vreau şi încerc să merg spre diedrul cu voci, spre paingii care, iată, intră în "joc", încep să-şi pună la "bătaie" măiestria-n ale pânzelor perfecte, ingeniozitatea întru const ...

Da, orice aventurier (sătul şi plictisit de sirene printre Scylle şi Charybde clasice ori moderne) visează şi programează o întoarcere de control (sau definitivă) în Ithaca! Negreşit, în Podul bunicei mă simt exact în piele de Odiseu, în miezul unui Mister prin care colcăie substantive moarte şi vii, comune şi proprii, plăcute şi inutile, greţoase şi ademenitoare! În iureşul cestor vedenii/auzenii, frica-i materială, are consistenţă aproape solidă, îi simt atingerea p ...

Şi-ncet, şi mult...(sub salcia fântânii, cu tine şi cu cerul mai aproape, foarte aproape, doi în unu)...stăm şi despărţim cuvinte în silabe!   Eu...(negreşit)...despart un fir de apă şi-l aşezăm pe buze şi pe frunte, că s-a uscat sărutul...şi, în vis, e arşiţă de unde până-n unde!   Auzi cum intră greierii în viaţă şi cum şi-ascut viorile să cânte?... iau inima uimirii şi-o despart, ia-o şi dă-o (ne)dreptăţii frânte!   Vezi ce sintaxă, ce morfologie � ...

Cred că observi cum se uită la mine vrăbiile din lăstărişul sihlei în care dorm şi (nu) mi se pare că visez uniform-accelerat într-un timp rectiliniu şi uniform, după cum se pricepe să-(mi) bată inima putregăioasă şi plictisită de stat, după cum înţelege să (nu) mai cânte păsărimea cea de toate zilele şi nopţile mele frânte, înfrânte, răsfrânte, plăpânde!   Cred că observi cum se îndepărtează de mine şi nici măcar nu se uită în urmă, nici măcar nu-ş ...

Da, nu cobor din pod! Nici dacă-mi crapă inima! Stau aici! Stau aşa! Simt că o mare descoperire-i în mijlocul cestui mister! Trebuie să caut, numai! Trebuie să fiu atent, numai! Trebuie să am curaj, numai!...Iată, în diedrul nord-estic, colbuit de dulcele-amarul vremii, văd un teanc de scrisori! Sub ochii şi sub paza unui rege Paing văd! Parcă dinadins celebrul rege Paing şi-a ţesut pânzele peste mormanul de scrisori! Să nu le vadă nimeni! Şi să nu le atingă nimeni! Şi să ...

Da, şterg gemuleţele lucarnelor...şi începe să se vadă mai bine! Detaliile-s dintre cele în stare să-mi tulbure constituţia fizică şi sufletească! Sigur, şi dumneavoastră aţi umblat haihui prin podurile personale ori ale altora! Şi, desigur, nu cred că nu v-a cotropit frica de necunoscut, frica ne/justificată de clar/obscur, frica de mister, de vechi...de tot ce nu este, dar se aude...de tot ce este, dar nu zice nimic!...Da, nu-s adversarul/duşmanul tăcerii, însă tăcerea d ...

Tanti beladonă, tare mi-i mâhnire când te văd prin garduri singură şi-n floare... nimenea nu smulge nici o adiere din minunăţia ta vindecătoare!   Tanti beladonă, viaţa mea din carne-i neagră, rea, bătrână...(parc-ar vrea să tacă)... toţi deştepţii lumii vin parasimpatici, scriu şi pun parafe: goană cardiacă!   Tanti beladonă, tare mi-i ruşine să-ţi declar în faţă: inima mi-i dreaptă, chiar dacă se-ndoaie, chiar dacă se frânge... chiar dacă se rupe ultima ei ...

Nici dacă ştiu ce face, ce este şi cum este şi ce se spune despre...nu pot pricepe cum, unde şi când zvâcneşte sensul adânc al firii, nu pot pătrunde ritmul înalt al cestui drum croit să ispitească, să sfarme, să repare, să-mi cheme răsuflarea la taină şi păcat, să-mi amăgească starea cu vini primordiale, să-mi dea zadar fiindcă nu stau la predicat!   Iertare şi osândă...iertare şi osândă... balans al rătăcirii printre atunci şi-acu, sminteală şi minciună-n ...