Ion Zimbru

Ion Zimbru

Dacă vrei curaj, încearcă să-ţi fie frică (II)

Joi, 19 Februarie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă! Şi trebuie s-o iau ca atare! Trebuie să plec numaidecât! Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine, o secundă nu durează mult, dacă nu sunt obişnuit să nu dureze puţin, mai ales c ...

Dacă vrei curaj, încearcă să-ţi fie frică (I)

Miercuri, 18 Februarie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi de unde ai plecat în secunda zero, cucul va fi cântat fix 14 ani de la Sosirea ta pe Pământ. Adică exact Paisprezece ani (de) Acasă. Fără aceşti ani (de) Acasă şi fără să respecţi ( ...

Criminal de pace şi criminal de război (despre somnul raţiunii...din ne/fericire)

Miercuri, 18 Februarie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Visez că te-mpuşc... şi că pici (fără viaţă) la picioarele mele! Visez că îngenunchezi, şi-mi ceri îndurare, şi mă rogi să nu te mai visez! Visez că nu am nici o milă de zilele tale, că sunt criminal de pace... şi până la moarte am să visez că te omor!   Şi tu stai fără frică... şi nu-ţi trece prin cântec ce pot să visez sub salcâmul în care ai casă şi ne/fericire! Şi nu-mi trece prin cap (şi nici prin suflet) că nu visez în zadar, că pot ajunge criminal ...

Şi trebuie să zic (să nu moară nici o moară de vânt)

Marți, 17 Februarie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Văd o doamnă dansând pe o margine de cuvânt... pe marginea unui cuvânt fără milă o văd... şi o admir...şi mă mir...şi trebuie să zic: o, Terpsihora... vezi cât şi cum dansează oleandră şi ciuleandră această femeie, de parcă se termină dansul, de parcă se termină lumea şi pământul... parcă ar fi ultimul dans, parcă urmează prăpăd?!   Şi o admir...şi mă mir...şi trebuie să zic: o, Zeule/Tată al Muzelor... vezi cât şi cum aplaudă şi lăcrămează cuvântu ...

Şi numai oleacă mai am până la marginea ei (V)

Marți, 17 Februarie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cum să nu mă duc? Abia aştept să se facă mâine! Niciodată n-am dat la o parte vorbele lui tata! Nici pe cele din real şi nici pe cele din vis! Cum să nu mă duc să văd fata care vrea să poarte irisuri manuscrise? Sigur că da! Deja-i seară, deja-mi sare Întunericul peste gard, deja trebuie să mă culc, deja încep să dorm fără să visez! Ce odihnitor e somnul fără visuri! E mai mult decât odihnitor! E ca un fel de moarte fără moarte!...Cum insomnia-i, uneori, un fel de via ...

Şi numai oleacă mai am până la marginea ei (IV)

Luni, 16 Februarie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
După o zi de publicitate pentru acadele şi tei şi Perfecţiune... (era necesar, mai ales că se vorbeşte din ce în ce mai puţin şi mai silnic şi mai anapoda  despre respectul faţă de mamă şi tată)... sunt pe şerpuitoarea şi misterioasa cărăruie ducătoare spre gară. Şi, cum ziceam în episodul III al întâmplării, mai am numai un pas... numai oleacă mai am până la marginea ei. A fetei pe care vreau s-o cunosc, pe care am visat-o astă-noapte şi care m-a rugat să-i scri ...

Tartorul din rai şi Îngerul din iad (citate)

Luni, 16 Februarie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Am scris pe o himeră... [când se lungeşte-n vale, pe flori de câmp, sub cerul ne/vrednic şi abis, şi cade (ne/greşită) în somnul ostenelii şi-n pofta ne/răbdării]... citez din ce am scris: "N-am rezistat acolo... şi m-am întors acasă, aici, printre nimicuri, la marginile tale... (am fost n-atâtea raiuri şi iaduri consacrate)... niciunde nu-i cum n-astea prea sfinte mahalale! În rai domneşte-un tartor trimis de Jos, cu acte falsificate-n valmă, de-un demiurg secret, în iad ...

Jur pe poezia mea de onoare!

Sâmbătă, 14 Februarie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(pentru Georgiana şi Ana, gălăţence din Italia, cititoare de "Viaţa liberă", La mulţi ani!) Jur pe Poezia mea de Onoare: sunteţi marmora lui Michelangelo şi enigma lui Da Vinci, sunteţi fiecare supra Tot şi Tot supra fiecare, sunteţi Dumnezei cu pestelcă şi Dumnezei cu opinci! Am vorbit cu lutierul din Cremona despre vioare... iar el zicea că visează şi ciopleşte numai lebede negre şi lebede albe cântând...! Domnule Stradivarius, Divina Tragedia nu moare când centurionul ...

N-a găsit acadele şi mi-a dat un pui de tei (publicitate)

Sâmbătă, 14 Februarie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Trebuie să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc şi să las în urmă o copilărie curată, Indescriptibilă, spun. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau când mă întorc, mă ia de mână o pădure de salcâmi şi mă roagă să mai stau măcar preţ de o suflare prin frunze, prin păsări, prin râpi şi prin schit. Să mai stau şi să-mi rep ...

Întoarcere din prezent (cvasi/bulevardier... cu domnişoară)

Vineri, 13 Februarie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Gata... eu mă duc la domnişoara din trecutul sfânt... (încă prezent)... să-ţi aduc parfum, frumoasă doamnă, cel mai scump şi fin pe continent! Nu-i departe, fac doar o clipită, chiar îmi pare cum că nici nu plec!... Ce respect şi ce viteză are dorul/gândul meu de codobelc! Uite... sunt acolo (!) printre dealuri, prin poghiazuri... uite, am ajuns... nu mai cred că mi se pare, doamnă, când aici (!) nimica nu-i ascuns! Când aici (!) e totul în vedere, pe vedere, la vedere... ...
Pagina 547 din 746