Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii s-au împrăştiat pe roza vânturilor să-şi adune parale pentru fasoleală şi lux, că ibovnic nu pot să-mi fac! fiindcă ăştia sunt moderni, fac alergie la scos sfeclă şi la cărat varză, nu supo ...

Te rog frumos, nu mai veni afară, Lazăre... vii degeaba, totu-i făţarnic şi barbar, nimeni nu mai vrea cântec la pasăre, toţi vor numai pasăre pe grătar! Toţi aşteaptă pară mălăiaţă, cuib de unde să pice (măcar) un ou, secundă în care să-(şi) îngroape tot timpul, să-l dezgroape şi să-l ucidă din nou! Azvârle-n foc balada, legenda, odiseea... şi nunta, şi botezul... pe toate le pun, şi urlă, şi blestemă, şi dezlănţuie Alandala: ce sarabandă!... ce ritual ...

Moto: "Călări-(m)-aş, dar n-am cai,/ des/cânta-(m)-aş, dar n-am nai!// N-aş trăi, dar moarte n-am.../ şi-aş fi câine, dar n-am ham!// În cui sta-(m)-aş, dar n-am cui.../ n-am cui spune că n-am cui/ cere-un cui, dar nimeni nu-i/ cum am fost şi-oi fi: haihui.../ cum am fost şi-oi fi: pe drum...!// Hodini-(m)-aş dar n-am cum,/ hodini-(m)-aş dar n-am când.../ nu am Cer, n-am nici Pământ!" (anonim folk) Bat vântul cu vorba, cu pumnii bat vântul, cer nişte lemne pe rugul subţi ...

Doamne, doamne... ce autobuze gingaşe ne-am cumpărat! Şi ce frumos şi corect şi elegant circulă pe străzile noastre reparate continuu şi continuu aşteptând să fie reparate! Şi ce meremetisite-s aceste autovehicule pentru cărat atâtea şi atâtea tone de creier, zilnic, înainte şi înapoi, cu noimă, dar şi alandala! Şi ce avertismente afişate-n ceste cutii europene ne îndeamnă la respect, la siguranţă, la curăţenie, la consideraţii pozitive! Şi ce puţin se ţine cont ...

Trebuie s-o cunoşti pe această femeie. Chiar acum este vremea şi timpul. Nu mai poţi aştepta, chiar dacă te afli exact între minus şi plus Infinit... şi chiar dacă ţi se pare că nu-i nici o grabă n-acest sens. Alţii (şi)-au văzut de mult femeile lor. Fiecare şi-a văzut-o pe femeia lui, adică. Aici, adică, nu ţine să te trezeşti lângă femeia altuia. E unică. Oricât ai vrea şi ai dori, nu se poate altfel. E numai a ta. Şi se întâmplă numai o dată. Ştiu că nu mă ...

Bună-i dimineaţa doamnă/ cum e doamna mea sacrosanctă (prin osârdii).../ frunză de nuia când e toamnă-n valea lungă/ şi-n copacul drept ca o lumânare-aprinsă/ veşnic... să aştept! Să aştept... poate (s)-aude/ şi începe-ncet s-amăgească primăvara,/ şi-am să-ncep să cred, şi-am să-ncep ce niciodată/ n-am mai început: începutul cel de-al doilea,/ pur şi simplu, brut! Să vedem ce-o să se-ntâmple/ dacă nu aprind fir cu ceară... (substantivă/ galbenă, murind n-a ...

Oare cum arată Singurătatea reală? Ce fel de chip şi ce fel de suflet o fi având? Şi cum, oare, arată un Singur real? Desigur, despre Singurătatea fantastică, romantică, abstractă, absurdă au scris mii şi mii de filozofi, s-au pronunţat mii şi mii de înţelepţi, mii şi mii de poeţi. Despre cel Singur, tot la fel. Unii au scris despre Singurătate şi despre Singur în toată viaţa lor trăită pe scurtătură ori pe lungătură, însă tot n-au dat ochi în ochi, sau gând î ...

Mă duc până-n adâncuri, departe, înainte, prin unghiuri cu icoane, paingi şi colburi sfinte, să caut urme rare de paşi care i-au dus la răsărit, pe unii... pe alţii, la apus!... Şi caut în hrisoave, în hărţi şi-n toate cele ruine, condici, rune... şi-n stânci, şi-n pietricele, poate găsesc altarul în care-a fost scăldat întâiul don Quijote trist/vesel şi soldat! Şi caut (fără milă şi fără hodinire) plâns scump (cu Dulcinee) din dare şi din fire, şi aflu (pe ...

Ce tempo...ce dans prin noroaiele lumii: minciună eternă, şi dură, şi tandră, cu nunţi şi botezuri, cu viaţă şi moarte... frumos (la-nceputuri) în pas de oleandră!...   Şi gata...porneşte să fiarbă (n-adâncuri de sânge) regretul că toate (şi cele mai scumpe Iluzii de leandru) se sfarmă şi-şi cată mormântul sub cruci de nuiele!   Şi gata...dă clopotu-n clocot şi creşte cadenţa-n minciuni şi-adevăruri precare, lumina se coace, dă-n putred şi cade când cel înt ...

În fiecare noapte de aprilie spre mai, când filomela-i numai des/cântare şi  minune-n văzduhul şi-n verdele amirosind a paşti, a blajini şi-a nălţare, şi când cele taine vii cată-n sihle şi-n vâlcele să întâlnească taine moarte, mă duc în spatele casei părinteşti, în fundul grădinii, lângă cel gard din cătină şi trandafiri sălbatici. Mă duc şi ziua, dar ziua mă duc să fac nani, să visez dormind şi frumos. Noaptea, nu mă duc să dorm. Mă duc să citesc Ioan ...