CHEIA (carotide şi aorte)

CHEIA (carotide şi aorte)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

(!) vioara cântă singură când tace/ violonistul... iată-l cum aduce

departe(le) încoace, mai încoace,/ cu ochii duşi, amirosind a cruce,

aproape, mai aproape, până-nchide/ pleoapele şi porţile... şi până

când ultima secundă-l mai îngână/ din marile celeste carotide,

din marile aorte siderale,/ prin care vlaga lui şi a vioarei

a curs şi a hrănit al, a, ai, ale,/ mi, re, la, sol... şi CHEIE fiecare-i (?!)

(!) vioara cântă singură când moare/ violonistul... iată, se aude

cum tremură albastrul din cicoare,/ cum cad culori din curcubee crude

şi lunecă spre marile canale/ şi lungi ale plecării tocmai unde

stăpânul tainei drege balamale/ şi potcoveşte primele secunde,

să se deschidă iarăşi poarta ceea/ şi să pornească timpul, să reziste

la mers până acum, să ceară CHEIA/ sol, la, re, mi... vioarei celei triste (!) 

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 7970 ori Ultima modificare Marți, 27 Iunie 2023 17:04

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.