Noaptea Picioarelor Lungi (despre domnul Întuneric)

Noaptea Picioarelor Lungi (despre domnul Întuneric)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Motto:

"Câmp unic: nebuloasă-n hieroglife.../ atâtea roţi pe câte stele... sînt/ copaci şi oameni înveliţi cu cifre.../ şi-un timp pe lângă somn rostogolind/ imagini vechi despre a fi... enorm/ cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie ţigara unui om/ de-a altui dus să-şi vadă invers ochii!" (Iolanda Cremene)

(!) iar e bună ziua, doamna mea,/ iar aştept să vină bună seara -

domnul Întuneric vrea să stea/ şi să-şi mângâie pe gât vioara,

şi s-o cânte, şi s-o cânte rar,/ dar s-o cânte negreşit, întruna,

până când se face ziuă iar,/ iar Deloc se face Totdeauna (!)

(!) domnul Întuneric e sărac/ şi abia îşi mai aduce-aminte

când crăpa de ziuă şi de drag,/ şi vioara se trezea cu/minte,

şi-ncepea - cu mâinile-i încete,/ n-întuneric - armonii răsfrânte,

uverturi şi arii şi secrete/ dintr-un vis cu destrămări plăpânde!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 3197 ori Ultima modificare Luni, 08 Aprilie 2024 12:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.