Trebuie să vin şi să mă uit la tine,
văd că ai tot ce-mi doresc, şi aştepţi de mult,
văd că eşti din ce în ce mai singură,
văd şi aud că mai nimic nu mai am de făcut!
Trebuie să vin chiar mâine, dimineaţă,
după ce dau apă şi pâine şi dezlegare la tot...
să nu moară nimeni de sete şi foame,
să nu mai ştie de lanţuri şi de sud şi de nord!
Trebuie să vin din ce în ce mai repede...
iată, văd cum se face din ce în ce mai târziu
şi este posibil să nu te mai găsesc,
să nu mai am unde să mă uit, să nu mai ştiu
că numai tu ai fost odată ca niciodată
şi încă plină de linişte şi de cântec şi de rod...
să-mi amintesc de uitare, mica mea livadă,
chiar trebuie să vin şi să mă uit la tine de tot!