Toate speciile de aloe sunt considerate medicinale, cu excepţia plantei cultivate de noi în ghivece, ca ornamentală. Gelul de aloe, infuzia, decoctul şi maceratul obţinute din speciile medicinale au acţiune antiinfecţioasă, respectiv, antibacteriană şi antivirală.
Speciile de aloe se cultivă în numeroase zone ale lumii: în bazinul mediteranean, în Insulele Antile, în Indiile de Vest, în Africa sau în India. Sunt specii care reţin mari cantităţi de apă în frunze şi se aseamănă cu agavele. Plantele sunt robuste, cu tulpina scurtă şi cu frunze alungite strânse în buchet, cărnoase, cu aspect ornamental. Plantele dezvoltă o tulpină florală de un metru înălţime, care la vârf are un buchet de flori galbene sau roşii. Toate sunt considerate plante medicinale, mai puţin specia cultivată de noi în ghivece ca ornamentală (Aloe arborescens), potrivit "Ghidului plantelor medicinale şi aromatice", coordonat de farmacologul dr. Ovidiu Bojor.
Pătrunde prin piele până la os
Capacitatea de penetrare a gelului cu aloe este remarcabilă, studiile făcute arătând că pătrunde până la al şaptelea nivel, de la piele până la os, antrenând substanţele active. Apa şi soluţiile apoase de tipul infuziilor, decocturilor şi a maceratelor pătrund doar două straturi ale pielii, potrivit sursei mai sus citate. Acţiunea antiinfecţioasă, respectiv proprietăţile antibacteriene, antiparazitare, antivirale sunt deosebite. Preparatele cu aloe întăresc sistemul imunitar şi stimulează regenerarea celulară, prin tonifierea acestei funcţii. Nu este de neglijat nici acţiunea sedativă, ele inducând o stare de calm şi relaxare. Prin mărirea diurezei în acţiune detoxifiantă, reglează metabolismul general.
Acţiune asupra întregului organism
În prezent, recomandările produselor originale controlate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii sunt pentru stimularea digestiei, a circulaţiei sângelui, a funcţiile hepatice, a colecistului şi a rinichilor. Potrivit sursei mai sus citate, în diabetul noninsulinodependent, aloe reglează metabolismul pancreasului sau chiar stabilizează această boală, după un tratament de cel puţin şase luni, iar în diabetul insulinodependent scad doza zilnică necesară de insulină cu până la 50 la sută. În ulcerul gastroduodenal, produsele cu aloe au acţiune cicatrizantă şi antibacteriană asupra bacteriei care produce ulcerul - Helicobacter pylori - în special dacă se asociază sucul de varză albă.
În afecţiunile hepatobiliare, stimulează secreţia de interferon, care, după cum se ştie, joacă un rol esenţial în vindecarea hepatitelor virale B şi C şi, în acelaşi timp, stimulează regenerarea celulei hepatice. În afecţiunile oculare, reduc opacitatea cristalinului în cataracte, ameliorează vederea în cazurile de miopie şi hipermetropie şi vindecă blefaritele şi conjunctivitele.
Tratamentul intern se asociază cu cel extern
Extern, se recomandă în plăgi, atât pentru efectul dezinfectant, cât şi pentru cicatrizarea rănilor, în durerile reumatismale, care pot fi domolite cu ajutorul gelului de aloe. Se recomandă asocierea tratamentului intern cu cel extern. În alergii, tratamentul cu aloe atenuează pruritul şi previne erupţiile cutanate. Gelul de aloe intră şi în compoziţia a numeroase produse cosmetice. Indicaţia este de a se utiliza doar produsele autorizate, conform prospectului.
Posibile efecte adverse
Produsele pe bază de aloe pot avea efecte adverse sau reacţii secundare în cazul unor persoane sensibile. În literatura de specialitate se menţionează în rare cazuri o hipersensibilitate la unele produse pe bază de aloe, după o utilizare îndelungată, sensibilitate care se manifestă prin dermatite. Se pare că aceasta este cauzată de calitatea produselor insuficient purificate. Unele persoane sunt sensibile la produsele care conţin acid citric şi sorbet de potasiu, ca şi alţi conservanţi, conchide sursa mai sus citată. De aceea, este recomandat să cereţi sfatul medicului de familie sau al unui medic specialist, înainte de a urma un tratament pe bază de aloe medicinal.
