Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze,
 nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe  dese
 despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea fundamentală –
 unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală!
  
 Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate –
 sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate!
  
 Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă, în ogradă –
 tac şi fac mai mult decât nimic,/ însă nu vrea nimenea să vadă!
  
 Care mai de care vrea să mor,/ vrea să mă azvârle pe fereastră – .
 tac şi fac de zece ori mai mult/ decât fiecare dumneavoastră!
  
 Sunt gol viu şi am contur curat,/ nu am stricăciune şi nici pată,
 stau cuminte, mândru şi total/ – nu scăpaţi de mine niciodată!

					
		
		  
	