Moto:
„noi suntem ca şi fluturii care dau din aripi pentru o zi
şi cred că este pentru totdeauna” (CARL SAGAN)
te rog să vii la mine, în zigzag,
în zborul meu – în rostul meu, adică –
am să te-ascult cu/minte ş-am să tac
înalt şi alb, pe-un fir de levănţică
te rog să-(mi) taci mereu de/spre nimic
şi de/spre tot să nu (mi)-aduci aminte –
dacă va fi ce nu-i, am să te strig
acolo, în/apoi, ca înainte
eu am să stau încet ş-am să-ţi arăt
cât de uşoară-i viaţa-n zbor şi câtă
sacralitate ne aşteaptă hăt
acolo, într-un colţ de crisalidă
din când în când – pentru acelaşi rost –
ne vom întoarce în vremelnicie,
să nu uităm de-a pururi CE a fost,
DE CE a fost şi CUM a fost să fie
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
