STÂLP DE ILUMINAT PUBLICUL,
stă continuu şi singur şi neobservat din zori până-n seară,
dar nu se văicăreşte niciodată,
nu ştie decât că trebuie să nu moară,
nu ştie decât că trebuie să-i facă datoria fără vro răsplată,
nu cere nici de foame, nici de sete –
nici măcar nu ştie dacă vro cineva-l crede sau nu-l crede !!!
STÂLP DE ILUMINAT PUBLICUL,
nici din seară până-n zori nu-l observă nimeni –
cică bate la ochi şi cică strică toate punctele de re/vedere
ale prevăzătorilor plini de ne/cuviinţă !!!
STÂLP DE ILUMINAT PUBLICUL,
stă continuu şi-şi re/trăieşte eternitatea de unică folosinţă !!!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
