ieri - în toiul dimineţii -
era câte pe ce să trec de la vorbe la fapte
când mergeam de pe partea asta spre partea cealaltă
şi era să mă calce tramvaiul 7!!!
ieri - în jurul amiezii -
era cât pe ce să trec într-o viaţă nouă
când mergeam de pe partea cealaltă spre partea asta
şi era să mă calce autobuzul 9!!!
ieri - lângă pragul serii -
era câte pe ce să trec într-un fel de înapoi
când mergeam de pe partea asta spre aceeaşi parte
şi era să mă calce domnul 7,62!!!
ieri - lângă miezul nopţii -
era cât pe ce să trec de la cald la rece
când mergeam de pe partea cealaltă spre aceeaşi parte
şi era să mă calce doamna 3,14!!!
doamne, câte şanse mi-ai dat
pe ambele părţi ale deşertăciunii,
însă le-am pierdut pe toate
fiindcă niciodată n-am ştiut să trec de la vorbe la fapte!!!
RATARE şi AUTODENUNŢ (pastel... de sanchi) Scris de Ion Zimbru
