Moto:
„nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,
plângeţi-l pe cel ce n-are/ moartea şi moldova lui”
(Cezar Ivănescu)
în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână
mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună
noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant
în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant
face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica viitoare
în moldova explodează/ ouă de privighetoare
se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit
orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
