tata măsoară drumul pân-acasă
cu lumânarea ochilor de lup -
lemne de foc întârziat apasă
înspre genunchi clavicule de cub
în urma lui pădurea se descalţă,
cu tot cu lupi s-apropie de sat -
scade lungimea firului de aţă
şi creşte frunza lemnului tăiat
curând n-o să mai vină dimineaţă
şi focul se va stinge pe cuvânt -
şi tata şi copacii se înalţă
încet, spre cer, cu ochii în pământ
tristeţi de lup se spânzură de ploaie,
inele oxidează pe butuci -
în ascuţit/unghi cubul se îndoaie
sub greutatea lemnelor de cruci
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
