dacă mă laşi să te sărut pe toată
înmiresmarea sufletului tău,
îţi scriu cea mai înaltă poezie
şi te aştept deseară, la pârâu,
cu luna răsărită şi stăpână
pe întuneric şi pe ochii mei,
cu gândul că te-apropii printre sălcii
şi ştii că vreau...şi ştiu şi cred că vrei
pârăul încă merge, încă merge –
în şopotirea lui parcă te-aud
chemându-mi arătarea dinspre locul
înmărmurit al timpului trecut,
dinspre născare spre singurătate,
adică spre continuul prezent –
dacă mă laşi să te sărut pe toată,
jur c-am să fiu întruna repetent
DESEARĂ (pastel condiţional optativ) Scris de Ion Zimbru
