ridică mâinile la cer şi începe să (nu) plângă:
ce noapte adâncă şi ce lumină înaltă –
şi aici şi acolo e tot partea cealaltă
a visului despre taica şi despre muma,
a gândului că atuncea şi acuma
înseamnă totuna
chiar dacă răsare sau nu răsare luna,
chiar dacă lebăda cântă sau nu cântă,
chiar dacă inima este sau nu este în/frântă,
chiar dacă se poate sau nu se poate spune
ce noapte înaltă şi ce lumină adâncă –
o, deşertăciune a deşertăciunilor,
toate sunt deşertăciune –
ridică mâinile la cer şi începe să (nu) plângă
TOTUNA (psalmul resemnării contemplatoare) Scris de Ion Zimbru
