Motanul galben, doamne... ce motan,
ce miau mi-au sfărâmat nişte huidume
proclete, cu viteză şi motor...
nişte trimişi de lucifer, anume,
să desfăşoare iadul pe pământ,
să ia o viaţă şi să dea o moarte...!...
Eu parcă vreau să-ntreb: de ce-ai lăsat
această creatură fără carte,
această căpetenie cu vârf
şi îndesat în leafa ta, stăpâne,
să demonstreze cum că-n tot ce-ai zis
şi-ai scris hotărâtoare sunt păgâne
şi cum că-n tot ce văd şi ce aud
se calcă orice lege şi poruncă?...
Ce minunat şi scump şi blând miorlau
i-ai dat acestui diavol, să-i ajungă
şi să nu-ţi iasă, doamne, din cuvânt...
căci, fără el, ce-ai spune şi ce-ai face?!...
Dacă răspunzi, şi dacă nu răspunzi,
mă rog să-ţi fie linişte şi pace!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
