Pogoară, curge, curge, suie/ de ieri în azi, de azi în ieri,
curge întruna, toată viaţa,/ dar nu se varsă nicăieri,
rămâne-n susul şi în josul/ cestui înalt, cestui adânc,
rămâne candelă în care/ jertfele ochilor se strâng
drept hrană a luminii date/ la tuturor, la nimănui,
pentru întoarcere pe calea,/ pe drumul, pe răbdarea lui!
Pogoară, suie, iar coboară,/ iar suie, iar, şi iar... şi iar
suie/pogoară în icoană/ ochi straşnici, pururi cu amnar,
aşa, să ne vedem cărarea,/ să ne-ntâlnim arar, ades,
dar niciodată să nu şadă/ gândul rămaşilor din mers,
aşa, să-i ţinem amintirea/ departe de urât şi rău...!...
Aşa se-ntâmplă veşnic timpul/ şi vremea sufletului său!
(Din colecţia "Poezii rămase tablou")
