!stau într-un fel de nicăieri.../ pe care-l are fiecare
în eu-l strâmt, în eu-l larg,/ în jurul mic şi-n jurul mare,
unde se-ntrec morfologii/ în ritmuri abracadabrante,
cu declinări şi conjugări/ din supra-plin, din sub-cuante,
într-o sintaxă cu adânci/ şi nalte provocări divine,
fără-ntrebare şi răspuns,/ fără „de ce”, fără „de cine”!
!plec într-un fel de nicăieri... pe care nimenea nu-l crede
a fi acuma şi aici,/ a fi perete în perete
cu celălalt... cesta-i mereu/ încălecat pe bună stare,
pe eu-l strâmt, pe eu-l larg,/ pe jurul mic, pe jurul mare,
într-un delir universal,/ într-o mândrie surdomută
până când tot supra nimic/ nu este dumnezeu sub iudă!
!plec dintr-un fel de nicăieri/ într-un alt fel de nicăierea...
[nu pot să nu încerc (şi eu)/ îndepărtând apropierea,
ş-apoi, pe lege şi pe rost,/ apropiind îndepărtarea]...
aşa, să se priceapă cum/ deschid gramatica din care-a
băut şi a mâncat şi-a zis/ cel nesfârşit cu poezia:
aicea stă nenea extaz,/ vecin cu tanti agonia!
Nenea şi Tanti (mic... tratat de Agonie şi Extaz) Scris de Ion Zimbru
