s-apropie. ea este. nu se poate
să fie ALTA, ALTCEVA. nu am
decât o mare-mare bucurie:
parcă aş fi ULCIORUL lui KHAYYAM,
din care bea întreaga OMENIME
şi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost,
să-i mulţămească, să-i sărute mâna
fiindcă ea-i de-a pururi LEGE-ROST
s-apropie încet şi-nlăcrămată,
cu mâinile întinse spre ATUNCI,
când număram până la ŞAPTE TAINE,
până la ZECE straşnice PORUNCI
sigur că da. se vede pe drumeagul
pe care-l ştiu, pe care şi tu-l ştii -
parcă nu pot să cred că vine MAMA
spre începutul altei VEŞNICII
păcat că-i doar un VIS pe care-l poartă
ZĂDĂRNICIA... [cui?]... din POARTĂ-N POARTĂ
Lege şi Rost [in/credibil tangou] Scris de Ion Zimbru
