din când în când – să-mi pară mai aproape –
întind o mână către depărtare
şi parcă o ating şi parcă-mi spune:
„stai liniştit, ICOANA mea nu moare
în ochii tăi care-au rămas în ochii
mei călători spre lacrimile tale,
atunci, acolo, când mi se-ntâmpla
intrarea în VROIRI atemporale” !!!
mă uit n-oglindă, cercetez adânc
în verdele amar al RE/VEDERII –
o văd, o văd pe vale şi pe deal,
ACASĂ, în ogradă, parcă ieri-i
când mă mustra şi mă ierta de toate
şi mă-nvăţa să-mi dau CUVÂNTUL/SAMA –
văd şi aud cum mă cuprinde plânsul:
ÎN FIECARE LACRIMĂ E MAMA !!!
Psalm în Oglindă (o Icoană) Scris de Ion Zimbru
