fac lacrimi şi mă rog să se întâmple
ce-am aşteptat să văd la fiecare –
să vină toţi cei care ştiu să plângă
de bucurie şi de întristare !!!
le dau la toţi cei care au păsare
de tot ce mai înseamnă sfiiciune
în faţa vieţii şi în faţa morţii –
steauă-răsare, chiar şi steauă-apune !!!
nimic nu-i mai curat şi simplu pentru
dumnezeiasca noastr-alcătuire
decât s-avem o lacrimă acolo,
n-adâncul condamnat să nu/se mire
când orice descântare se sfârşeşte
ca să înceap-aceeaşi descântare –
nu te mai teme. Ia cât poţi a duce,
cât crezi că-nseamnă ceastă întâmplare –
fac lacrimi şi aştept robul şi roaba,
mă rog să vină, dar mă rog degeaba !!!
Oleacă de Sfiiciune [pentru Emil Ioiţescu – în Ziuă Aniversară] Scris de Ion Zimbru
