şi tot mănânc şi tot mănânc ETERNITATE -
plătesc tribut - cu viaţa - cestei lăcomii -
şi uite-aşa mă-ndepărtez de PRIMA moarte
şi merg spre-a DOUA - să mă satur - printre VII !!!
nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea,
doar şchiopătez şi mă întreb din când în când:
dacă iau PRIMA şi o scad din URMĂTOAREA,
nu îmi dă REST această viaţă de PĂMÂNT ???
or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă,
ce-mi dă? nu-mi dă ce n-am mâncat, însă mănânc ???
şi viaţa nu-i cumva un fel de HRANĂ CALDĂ
pentru cea care n-are nalt şi nici adânc ???
şi moartea nu-i cumva un fel de HRANĂ RECE
pentru-acest REST mărunt de/mers nimic(ă)ieri ???
deşertul nu-i deşertăciunii SCLAV şi REGE
când ea-i REGINĂ peste MÂINE minus IERI ???
şi uite-aşa se tot mănâncă între ele -
eu le înghit pe amândouă, sunt atent
să nu fac dâră, s/fărmături, gunoi, surcele:
SĂ NU-I FIU VIEŢII ŞI NICI MORŢII REPETENT !!!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
