la marginea satului, pe vreme urâtă sau frumoasă,
aşteptaţi să vină cineva şi să vă spună:
luaţi-vă crucile şi plecaţi acasă
fiindcă aţi uitat ceva
în ogradă, în grădină şi în fiecare odaie,
ceva foarte simplu şi foarte uşor, ca o bură de ploaie,
i-aţi uitat pe cei care-şi aduc aminte
ce frumoşi eraţi când
vi se părea că ştiţi totul pe de rost,
şi-n cer, şi pe pământ,
iar acum trebuie să vă întoarceţi acasă,
în casele voastre stinghere,
să vă hodiniţi o viaţă şi apoi să spuneţi la revedere
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
