mă urmăreşti ca un blestem/ cu haine şi cu inimă de zână -
ai tot ce n-am, ai tot ce vreau şi ştiu:/ trup de vioară, suflet de fântână !!!
arcuşul tău mă face praf / pe drumul care-(a)duce pân-acasă -
şi vii, şi calci pe mine, dar nu vezi/ că moartea mi-i din ce în ce mai deasă !!!
murmurul tău dă din adânc,/ spre ochii mei uscaţi, cu apă vie -
poate mă rabdă viaţa până când/ termin de scris ultima-mi poezie !!!
mi, la, re, sol, sol, la, re, mi/ - îngerul-greier cântă şi-(mi) păzeşte
intrarea-n sânge şi ieşirea din/ sufletul meu naiv pe româneşte !!!
mă urmăreşti ca un blestem/ care nu iartă, dar nici nu-mi măsoară
păcatul de-a nu crede că nu ai/ trup de fântână, suflet de vioară !!!
mă urmăreşti ca un triumf/ al setei, ca o notă grea, de plată:
păcatul de a fi respirator/ mereu, n-această lume răsuflată !!!
sol, la, re, mi, mi, re, la, sol/ - când s-o sfârşi această urmărire,
să nu mă-ntrebi, fiindcă n-am să ştiu/ care-i răspunsul la înmărmurire !!!
sigur că da, sigur că da/ - numai atât mai vreau să-ţi zic eu, ţie:
când vei ajunge, dacă va s-ajungi,/ să-mi scrii, te rog, ultima poezie !!!
Notă de Plată [dosarele Z] Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
