oare cine mai înseamnă/ alt ceva decât se vede
împrejurul mic sau mare:/ ură, pizmă, foame, sete?
oare care mai de care/ tocmai unde poate duce
într-această strâmto(r)are/ dintre leagăne şi cruce?
oare alt ceva ce este/ printre-aminte şi uitare?
poate (nu)-i un oarecine,/ poate (nu)-i un oarecare!
oare nu cumva se ştie/ despre careva că-i totul,
care poate să (nu) spună/ ce e viul şi ce-i mortul?
care va să zică, poate,/ într-un timp inert... adică
nu va mai putea să rabde/ lumea, care/va/să/zică!
poate (nu) se ştie cine,/ poate (nu) se ştie care
poate fi într-adevărul/ dintr-această întâmplare!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
