lebede albe, lebede negre -
pe vârful picioarelor, înalt şi adânc şi răscolitor,
îmbrăţişare sufletească până când se întunecă,
mângâiere nocturnă până când se revarsă
altă lumină într-alt plâns şi dor -
ce frumos alunecă şi alunecă şi alunecă
până când luna face cale întoarsă
şi se opreşte şi admiră, şi admiră şi se opreşte,
şi luminează această mişcare(de)scriere ROMÂNEŞTE
lebede negre, lebede albe -
una câte una, două câte două, toate câte toate -
apropiere a singurătăţilor într-un dans care spune:
opreşte-te, opreşte-te, opreşte-te
şi uimeşte-te cu acest FĂRĂ DE CARE NU SE POATE,
şi umple-te cu liniştire, cu astâmpărare,
şi bucură-te că niciodată FRUMUSEŢEA nu apune,
şi va să rămână, şi va să rămână, şi va să rămână
întru veac de veacuri... şi, mai ales, în LIMBA ROMÂNĂ
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" BALET (pentru Constantina Hodorogea - La Mulți Ani!) Scris de Ion Zimbru
