DRAGA MEA FÂNTÂNĂ PĂRĂSITĂ,
ciutură cu lemnul putrezit -
astăzi am să vin la dumneavoastră:
două triste fără infinit!!!
am să vin şi am să stau oleacă,
din foşnirea salciei s-ascult
cum şi maica mea şi cum şi tata
au venit... şi ei... la voi... demult!!!
am s-ascult încet, vro două vrăbii
care-şi fac - în trupul tău - cuibar,
am să tac şi-am să mă uit la pietre
cum aşteaptă apa în zadar!!!
n-am să pot să zic multe cuvinte,
să mă rog de apă am să pot -
pentru cei plecaţi mai stau oleacă,
SĂ NU FIȚI CHIAR SINGURE DE TOT!!!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" TRISTE fără INFINIT (de/spre APĂ) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
