Mai întâi stau încet... şi mă uit înapoi,
cer şi iau cât e-n stare un suflet să ducă,
strâng şi iau cât cuprinde un gând şi un vis,
cât mi-i dat pentru prima şi ultima rugă!
Mai întâi stau încet... şi încerc să aud
şi să văd cât (nu) poate cest fel să se-ntindă,
cât ştie, cât vrea, cât mi-i dată şi cum
hohotirea lui nimeni/nimic în oglindă!
Mai întâi plec încet... şi mă dau din oglinzi,
şi mă uit înainte: ce moarte măruntă!
şi mă rog să nu piară cest fel de alt "fel",
şi ce viaţă încearcă-n zadar să s-ascundă!
Mai întâi stau de tot, nu mă uit înapoi,
nu mă uit înainte... dar cine să ducă,
punct cu punct, o fărâmă de gând şi de vis,
cât i-i dat pentru prima şi ultima rugă?!
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Prima și Ultima Rugă (odovania sfântului nimic) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
