Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
şi tot mănânc şi tot mănânc ETERNITATE -
 plătesc tribut - cu viaţa - cestei lăcomii - 
 şi uite-aşa mă-ndepărtez de PRIMA moarte
 şi merg spre-a DOUA - să mă satur - printre VII!!!
 nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea,
 doar şchiopătez şi mă întreb din când în când:
 dacă iau PRIMA şi o scad din URMĂTOAREA,
 nu îmi dă REST această viaţă de PĂMÂNT???
 or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă,
 ce-mi dă? nu-mi dă ce n-am mâncat, însă mănânc???
 şi viaţa nu-i cumva un fel de HRANĂ CALDĂ
 pentru cea care n-are nalt şi nici adânc???
 şi moartea nu-i cumva un fel de HRANĂ RECE
 pentru-acest REST mărunt de/mers nimic(ă)ieri???
 deşertul nu-i deşertăciunii SCLAV şi REGE
 când ea-i REGINĂ peste MÂINE minus IERI???
 şi uite-aşa se tot mănâncă între ele - 
 eu le înghit pe amândouă, sunt atent
 să nu fac dâră, s/fărmături, gunoi, surcele:
 SĂ NU-I FIU VIEŢII ŞI NICI MORŢII REPETENT!!!
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție

					
		
		  
	